Minciuna are picioare lungi

Taranul de altadata, cel „clasic", cel „traditional", care credea in cinste si corectitudine, era convins ca minciuna are picioare scurte. Pana la urma tot te prinde, daca minti. Urciorul nu merge de multe ori la apa, credea nestramutat „badea Ion". Sau: Minciuna a umblat cat a umblat pana i s-a infundat. Sau: Cine minteste lumea de el se fereste.

Ei, bine, astazi constatam zi de zi, ceas de ceas, ca minciuna are picioare lungi, ca umbla ca nebuna in societatea noastra si nu i se infunda, ca mincinosul se amesteca bine mersi cu cinstitul, iar urciorul „adapeaza", vorba lui Ion Iliescu, la nesfarsit gura cascata a multimii. Nu intamplator am pomenit la inceput pe acest Io(a)n inaintemergatorul Minciunii. De la minciuna lui si a regimului sau s-au pornit stramb toate in tara romaneasca. El a mintit, cum spun alte zicale, ca din carte, de sta mintea (soarele) in loc, de zvanta pamantul. El si acolitii lui au mintit cand au sucit revolutia poporului intr-o lovitura de palat in interesul lui si al esaloanelor doi si trei ale fostului Partid. Ei au mintit cand au adus minerii in numele poporului inselat de ei, ca sa distruga fortele democratice ale adevarului, cand au intretinut in popor iluzia „democratiei originale", cand au mimat democratia reala cu urmari nefaste pana astazi la toate nivelurile societatii noastre clientelare. Sarmanul taran! El credea ca: si minciuna e vorba, dar vremea descopera adevarul. Uite insa ca structurile minciunii, nestarpite in 1990, isi spun astazi cuvantul. Astazi cunoastem adevarul despre revolutie si despre mineriade, dar, bazandu-se pe sistemul mincinos creat chiar de el, Ion inaintemergatorul Minciunii reuseste sa nu fie condamnat si sa minta in continuare: O tii de coarne si el spune ca e ciuta – zice taranul.

In aceste conditii, minciuna a capatat picioare lungi, s-au deschis larg baierile sacului cu minciuni in societate. Clientelismul politic scurtcircuiteaza orice logica, decenta si bun simt in relatiile interumane. Increngatura PCR (Pile, Cunostinte, Relatii) se bazeaza pe viclenie si minciuna, toate bine ascunse sub un roi de vorbe, caci hotii al dracului se mai pricep sa amestece vorba ca facaletul mamaliga. Regiile de stat sunt cangrenate de minciuni, licitatiile la toate nivelurile constituie de foarte multe ori niste aranjamente gogonate, minciuna poleita in scop politic a devenit o obisnuinta. Si de ce nu ar fi asa, cand chiar prim-ministrul minte de ingheata apele: de la minciuna plagiatului la dezinformarea despre spusele politicienilor occidentali la adresa sa si la inventia cu vila Dante. Senzatia mea, dar nu numai a mea, este ca domnul Ponta a ajuns la o asemenea perfectiune a minciunii, incat el insusi pare sa creada in minciunile pe care le debiteaza.

Deschizi la intamplare orice ziar sau canal national de televiziune si afli minciuni cu ghiotura. Iata una recenta. Nu stiu cati ani are doamna Mona Pivniceru, varsta ei fiind o taina aparata cu strasnicie de Helena Rubinstein, Chanel, Elisabeth Arden si Dior, dar, in orice caz, o gasculita adolescenta nu e, ca sa se urce intr-o masina a unor, cica, necunoscuti, atrasa, bunaoara, de muzica acestora cu Lady Caca. Pe deasupra, doamna Mona mai este si persoana publica, om cu rol important in magistratura romaneasca. Si minte ca o gasculita inocenta ca o prietena a chemat-o in masina, dar ea, vai, nu stia nicidecum ca e masina familiei Nastase. Haida-de! Doamna Pivniceru, va rog: Nu umblati cu mata-n sac, ca i se vad ghearele.

Dar se pare ca minciunelile nu se opresc aici. As vrea sa ma inscriu si eu in randul iesenilor care o sustin cu mandrie locala pe doamna Mona: „S-o lasam, dom’le, sa vedem ce va face". Realitatea insa ma indeamna sa cred altceva. Ce i-a venit doamnei Mona, se intreaba un analist, sa accepte un mandat scurtissim de ministru, in locul unui salariu mai mare intr-o functie nu doar mult mai bine platita, ci si mai prestigioasa, de judecator la Inalta Curte? Nu cumva sub declaratiile de impartialitate se ascunde o alta minciuna: de a elimina cu manusitele doamnei Pivniceru oamenii din justitie incomozi pentru actuala putere? Am motive sa presupun ca „da", caci, vorba ceea, cine a mintit o data nu se mai crede nici cand spune adevarul. Caci mincinosul cand spune adevarul se bolnaveste.

Gigi Becali are o calitate: nu este mincinos. E cam tontonel, dar nu este mincinos. Si iata ce spune zilele trecute: "Codruta Kovesi (procurorul general al Romaniei.), Marius Iacob (procurorul general adjunct al Romaniei) si Daniel Morar (seful Directiei Nationale Anticoruptie) reprezinta cancerul Romaniei, sunt Satana, Dracul. (…) Doar daca vor fi dati afara se va face curatenie in sistemul judiciar", a declarat Gigi Becali. El spune ca spera ca Victor Ponta, Mona Pivniceru si Guvernul sa curete sistemul judiciar, "asa cum au promis".

Credeti ca este vorba de tembelism si gata? Nu. Prin glasul de zurbagiu al lui Becali, el insusi "puscariabil", se exprima ceea ce se gandeste la varful USL, dar nu se spune pe fata. A mai scapat-o doar "rafinatul" intelectual Varujan Vosganian. Se dau in surdina atacuri la adresa independentei Justitiei. Greii USL se tem. Pocinogul l-a facut Adrian Nastase. Urmeaza ei. "Varful la cachita", cum spune o vecina de-a mea, a fost dosarul numirilor la sefia Parchetului General si a DNA-ului. Cum si-au permis Kovesi si Morar sa accepte interceptarea telefoanelor unor membri ai CSM? Doamna Mona s-a aratat si ea revoltata, de parca a muscat-o o anaconda. Va trebui sa caute alte nume, fiindca cei interceptati au fost pusi sub acuzare. "Oricum – spune Florin Nicula in ZdI, 23 aug., a.c. -, tendinta dorita de USL ar fi de intoarcere la perioada „de aur" 2000-2004, cand niciun peste mare nu cadea in plasa procurorilor".

Da. Minciuna are picioare lungi la noi. Si mersul ei, ca e al pachidermelor useliste sau usoara, de "scarpe italiane", al doamnei Mona, ameninta sa calce in picioare firava noastra democratie.