Mircea, fa-te ca lucrezi!

Cine nu-l cunoaste pe poetul Mircea Dinescu? Pe cel care, in 22 decembrie ’89, a aparut la televizor, transfigurat de emotie, strigindu-ne: "Dictatorul a fugit!". Pe omul fermecator, de o sinceritate si de o franchete cuceritoare, chiar daca uneori cam impulsiv, dar care ne incinta la emisiunile televizate de vineri seara? Pe barbatul parca mereu tinar, desi cam incaruntit, care recita poezii cu aceeasi vibratie juvenila? Pe Mircea Dinescu, asadar, care nu face parte din nici un partid politic, dar care nu ezita sa spuna verde in fata ce gindeste despre oricine, de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu si de la Emil Boc la Traian Basescu? Din fericire, numai prostii si nemernicii se supara pe Dinescu. Dar cite nu s-au spus despre el! Ba ca a facut afaceri, ba ca a furat ca-n codru, ba ca e putred de bogat, ba ca e mare mosier, cu conace, herghelii, calesti, valeti si bodyguarzi. Ce bine pentru el daca ar fi asa! Dar, vai, lucrurile stau cam pe dos. Il cunosc prea bine ca sa nu stiu care e adevarul. Nu, Mircea Dinescu nu e Dinu Patriciu. Dimpotriva. E inglodat in datorii; a facut afaceri, insa a investit, cu buna credinta, in proiecte ce pareau utile si profitabile pentru toata lumea, dar a fost invins de birocratie si de impostorii care i s-au bagat sub piele; nu a furat, ci a fost jecmanit de tot felul de indivizi soiosi care se dadeau drept cei mai devotati amici ai lui; n-are garda de corp, isi face tirguielile in Piata Matache si isi cumpara ziare de la chioscul din colt; nu are valeti, nu servitoare cu sortulete scrobite, nu herghelii (ba da, tot e ceva la mijloc: are doi magari si citeva capre), nu calesti ci doua taraboante si patru ciini aciuati pe linga casa. Dar, ehei, aici e buba! Pai ce mai casa are mosierul miliardar pe malul Dunarii, linga Calafat! Cogeamitea conacul, cu etaj, cu camere mobilate pentru oaspeti, cu o sufragerie mare cit sa intorci in ea carul cu boi, cu pian, cu masa lunga si nu stiu cite scaune cu spatar, iar in salon (ca nu e sufragerie, e salon) are superbe sculpturi in lemn, datorate unor artisti romani renumiti, cit banet trebuie sa fi dat pe ele! Da. Asa e. Cu unele mici amendamente. Conacul, care astazi arata minunat, era inainte de a fi pus ochii pe el hraparetul Dinescu o ruina jalnica, se mai tineau in picioare citeva ziduri, intre ele moloz si gainat. Oaspeti – da, fericitul proprietar n-are a se plinge, doar ca musafirii sint sculptori, muzicieni, actori, scriitori, iar Dinescu nu numai ca nu-i pune sa plateasca pentru cazare, dar le mai da si de mincare. Mincare foarte buna, preparata de poetul insusi, care e un maestru bucatar emerit. In schimb, hapsinul de mosier le cere sculptorilor, de pilda, sa-i lase operele lucrate aici, in perioada cit au dormit si au mincat pe gratis, in asa fel incit sa aiba in conac si in jur o expozitie permanenta de arta. Si stiti ce idei i-au mai venit zanaticului? Sa organizeze festivaluri de literatura, manifestari artistice diverse, simpozioane, sa invite poeti din strainatate si din tara, sa faca degustari de vinuri, si toate astea pe banii lui, dar si, e adevarat, cu sprijinul financiar al unor institutii compromise, cum ar fi Institutul Cultural Roman, condus de tradatorul de tara Patapievici, Colegiul Noua Europa, in fruntea caruia s-a infipt omul cu conturi in Elvetia Andrei Plesu, si tot asa, ca podoabe din astea inca mai avem in tara. Si mai stiti una? Pai saptamina asta, la Cetate, asa se cheama locul unde Dinescu isi are faimosul conac si unde a infiintat o fundatie culturala, tocmai are loc un festival cinematografic cu participarea unor mari cineasti din tarile balcanice, din Albania pina in Grecia si din Muntenegru pina in Turcia, combinat cu – ati ghicit – un festival asa-zis gastronomic, cu Dinescu cocotat la oale si la cratiti, imbiindu-i pe oaspeti – vreo doua sute, plus ce se mai aduna de prin zona – cu grozavenii precum cirnati de capra, iahnie de fasole, sarmalute fierte in nu stiu ce vin borsit si alte alea. Si, culmea, filmele sint grozave, se proiecteaza si in aer liber si intr-o sala improvizata intr-o sura parasita, se maninca pe rupte, e mare veselie si toti il felicita si il pupa pe Dinescu. Ba s-a mai zvonit, grozavie, ca pe la Cetate ar fi intentionat sa treaca si Elena Udrea, blonda de la Cotroceni! Bine ca, pare-se, s-a razgindit. Dar nu cumva sa-i vina ideea asta locatarului vremelnic de la Cotroceni, lui Base, si sa traga o fuga la Cetate, cu doamna lui, si sa mai si danseze un soi de tango (ca atita stie) pe muzica tiganilor din formatia Mambo Siria! Ar fi culmea! Se sparie gindul! Curaj, Mircea! Iti tin pumnii! Sper sa ne revedem sanatosi. Eu ca eu, sint bine mersi, dar de tine mi-e grija! Doamne ajuta! Pe curind! (Text difuzat de Radio Europa libera joi, 9 septembrie 2010)