O zi din viata lui Conu Sache

La sfirsitul lui septembrie am publicat, la aceasta rubrica, un text  despre psihologii romani care au fost arestati, anchetati si bagati in puscarii sau colonii de munca in anii de inceput ai regimului comunist. Nu unul sau doi, ci zece sau mai multi, dintr-o comunitate stiintifica relativ redusa, de citeva zeci. Am prezentat atunci citeva cazuri mai cunoscute, nume importante. Studiind dosarele lor la CNSAS, m-am intilnit cu societatea romaneasca de acum mai bine de o jumatate de veac, o lume in care se traia intr-o frica permanenta, in suspiciune, nesiguranta, compromisuri si cedari, un context psihosocial in care caracterele traiau in vecinatatea invidiei si delatiunii. O lume schizoida, care nu putea naste decit ceea ce a produs epoca: o personalitate modala fracturata, un tip de om care incerca sa se articuleze la noul context, care a invatat stiinta si arta disimularii, a comportamentului dublu, a atitudinii psihosociale modelate in functie de presiunile puterii. Am trecut prin stari ciudate consultind aceste dosare – amestec de tristete, consternare, uimire, indignare, descurajare, deprimare. Cercetatori importanti, universitari isi consumau energiile si competentele pentru a gasi solutii situatiilor de necrezut cu care se confruntau. Iata o noua confirmare a teoriei psihologului american Philip Zimbardo, dupa care situatia poate fi adesea mai puternica decit personalitatea, supunind-o, controlind-o.

Un studiu de caz  special merita viata lui Constantin I. Botez (1911-1977), fiul unui important intelectual iesean, anglistul Ioan Botez, cel care a scris celebra carte Aspecte din civilizatia engleza, fondator al "Vietii romanesti", fruntas al Partidului Liberal. A fost asistentul lui Ion Petrovici, conferentiar la Filosofie la Iasi, apoi a plecat la Bucuresti si a fost angajat de Ralea la Institutul de Psihologie al Academiei, ajungind seful sectiei de psihologia muncii. In 1946 a fost consilier in Delegatia de pace de la Paris (facuse doctoratul la Paris). Cartea scrisa impreuna cu Ralea, Istoria psihologiei (1958), premiata de Academie, este utilizata si astazi. Era un cercetator cunoscut, apreciat de Ralea, frecventa pe G. Calinescu (care-l transforma in personaj de roman in Scrinul negru), pe academicienii Vianu, Otetea si Rosetti, era prieten cu Pastorel Teodoreanu si Demostene Botez, vizita pe doctorul Georgiade (care facuse doctoratul la Paris  si era pretuit de cei mai importanti psihologi francezi – Janet, Piéron si Wallon) la Biblioteca Academiei, unde acesta era acum bibliotecar si, potrivit "agentului" Ardeleanu, "are convorbiri particulare". Lista lui de lucrari, continuta in dosarul de Securitate, este importanta. Lumea lui Sache Botez (sau Conu Sache, cum ii spuneau cei din jur) era o lume a elitei intelectuale, a succesului profesional si reusitei sociale. Dar era inconjurat si de o alta lume, a celor care acceptasera sa-l urmareasca: cunoscuti din jurul sau, unii pozind in prieteni, colegi de institut, oameni care-l frecventau, il vizitau acasa, cu insistenta, adesea dirijati de Securitate. In limbajul  acesteia, acestia se numeau surse sau agenti. Nu erau putini cei ce-l invidiau pentru mintea sa stralucita, competenta ca cercetator, manierele sale de om de lume. Era un personaj care inspira simpatie, afabil si binevoitor.

*

Din mai multe dosare groase am reconstituit lumea lui Sache, nume care a fost insusit si de urmaritorii sai. Sa fixam mai intii contextul, situatia exacta in care se gasea. Era sef de sectie la Institutul de Psihologie al Academiei, conferentiar la universitate, publica lucrari apreciate, fusese la citeva congrese de psihologie in strainatate (vorbea mai multe limbi, intre care franceza, engleza, germana, italiana, chiar si rusa), era apreciat de Ralea (care il caracterizeaza: "Are o cultura stiintifica unita cu imaginatie abstracta, dar in acelasi timp are un simt al concretului, reusind sa formuleze ipoteze si sugestii in cursul cercetarilor. Aduce o contributie pozitiva in munca stiintifica a sectiei") si Calinescu, urma sa primeasca premiul Academiei, se invoca chiar posibilitatea de a fi primit membru corespondent al Academiei.

Dar la 25.05.1961 este retinut, apoi arestat si invinuit de "uneltire contra ordinei sociale". Era de mult urmarit, se intensificasera cercetarile asupra vietii sale, notele informative ale diversilor agenti apar cu frecventa din ce in ce mai mare. I se instalase in casa un dispozitiv de ascultare, se patrunsese pe la vecini, un sofer, membru PMR, pentru a se efectua T.O. (e vorba de mijloace tehnico-operative de ascultare a convorbirilor). Este acuzat, impreuna cu un fost comandor, Vizanty, fratele sotiei, ca "fiind patrunsi de conceptii profund reactionare si regretind regimul burghezo-mosieresc, privind cu ura prefacerile care au avut loc in tara noastra dupa 23 august 1944" au incercat sa "defaimeze rinduirea democratica din tara noastra… in discutiile purtate la C. Botez acasa". Deci doar discutii private, la domiciliu, nu in public. Asadar, delict de opinie. Pe baza unor "marturii" culese din ascultare, sint acuzati ca au purtat discutii intre ei sau cu altii, sustinind ca "in tara noastra nu ar fi libertati, ca alegerile nu ar fi libere, ca nivelul de trai este scazut, ca tara noastra ar fi ocupata de Uniunea Sovietica". C. Botez primeste cinci ani de inchisoare corectionala, trece pe la Jilava, Gherla si dupa un an este eliberat prin gratiere (ajutat de Ralea?).

Am gasit in dosare mai multe documente halucinante,  inregistrarea vietii de zi cu zi in casa Botez, de parca ar fi fost cine stie ce criminal. Nu unul sau doua, ci zeci, scrise de mina sau dactilografiate. Iata un document din data de 21 nov. 1959, strict secret, 14 pagini dactilo, primul pe care l-am gasit, relatind intimplarile de la orele 9,16 pina la orele 22,45. Sache e bolnav, are o inflamatie la o masea, il cauta multi la telefon sa-l intrebe de sanatate, de la Institut il suna pentru o sedinta, apoi Gh. Zapan pentru planul de cercetare. Un domn il viziteaza si discuta despre taierea pensiilor, iar Sache comenteaza: "cu taiatul pensiilor e la fel ca ieftinirea vietii, s-au ieftinit motocicletele si mandolinele si au scumpit carnea si untul…". Cele mai multe discutii sint despre cazul Pastorel, o doamna spune "toti au injurat inainte pe rusi, acum s-au schimbat, cum au facut Sadoveanu, Cezar Petrescu etc.". Ori "Pastorel n-a facut…", dar e "chemat". Pastorel ar fi fost chemat "sa spuna ce anecdote spune, ce glume facea, la adresa guvernului sau a nu stiu cui".  Sache o intreaba „cum e aia cu magarul, ca el nu-si aminteste". Alice (sotia) intreaba daca au gasit-o, doamna zice ca nu. Pastorel a publicat-o, dar in casa avea cartea cu filele taiate. E vorba de fabula "Magarul" a lui Pastorel. Sache apreciaza ca "Pastorel a fost prudent, nefiind deloc zapacit", doamna e de acord, "Pastorel  are o clarviziune admirabila, geniala". Iar de va fi chemat, el, Sache, va sti el ce sa spuna. Din cind in cind suna telefonul, vocea din off apreciaza apoi ca "a stat in liniste in pat". Iata si alte relatari privind siguranta statului: "Sache a discutat cu Alice despre starea sanatatii lui"; "Sache a stat in liniste in casa", "Sache a stat in liniste, iar Alice s-a ocupat de pisici", "Sache si Alice au discutat despre chestiuni gospodaresti, apoi despre casa lor", "Alice s-a dus la croitor", iar "la orele 22,45 au venit in camera si s-au culcat, s-a facut liniste, care s-a mentinut in tot restul noptii". Individul a vegheat deci toata noaptea, sa auda daca mai e ceva secret. Discutiile sint despre Pastorel si cazul sau, despre cautarea a ceva incriminator la Pastorel, dar nu s-a gasit, pentru ca Pastorel e prudent si nu pastreaza nimic compromitator, despre posibila interventie la Ralea sau Suchianu, despre "astia" care vor totdeauna "sa-ti gaseasca ceva" (o doamna  spune ca "ei" acum "scormonesc" pentru ca n-au gasit nimic la Pastorel). La vizita unui domn, cel ce asculta raporteaza ca "in acest timp au acoperit telefonul" si nu s-a auzit decit Botez, care era mai aproape. Cita energie, ce mijloace pentru niste informatii banale! Lumea unui cercetator eminent.