Omul – o simpla marfa?

In mod destul de cinic, noul Cod al Muncii a intrat in vigoare chiar de 1 Mai, ziua internationala a muncii. Sigur, modificarea variantei din 2003 era necesara pentru a adapta legislatia romaneasca in domeniu la noile realitati de pe piata internationala a muncii. S-a inlocuit un cod al muncii social cu unul comercial, menit sa flexibilizeze piata muncii, sa o faca mai mobila, mai atractiva pentru capitalul strain, de care avem atita nevoie. O piata a muncii mai flexibila poate constitui o sursa de crestere a competitivitatii si un atu in competitia globala. Prin urmare, se reconfigureaza intreaga arhitectura a relatiilor de munca in Romania, in sensul unei liberalizari mai pronuntate a acesteia si al precarizarii stabilitatii.

S-au oferit, in acest sens, mai multe drepturi angajatorilor, cu speranta de a reduce munca la negru, deci evaziunea fiscala, si a atrage mai multe venituri la bugetul de stat. Numarul celor care lucrau pina acum fara un contract legal de munca si fara plata contributiilor catre stat era estimat la aproximativ 25% din total salariati. Se va reduce el cu adevarat, sau angajatorii, IMM-urile in apecial, vor prefera sa inchida portile in fata amenintarilor cu pedepsele aspre, inclusiv cu inchisoarea, ale noului cod? Se va repeta lantul de falimente de dupa introducerea, in 2009, a celebrului impozit forfetar pe venituri? Daca da, statul mai mult va pierde decit va cistiga prin introducerea noilor reglementari. De asemenea, e posibil ca alti angajatori, eventual mai mari, sa diminueze salariile, pentru a nu-si periclita perspectivele de profit, sau sa treaca la disponibilizari, sporind somajul.

Oricum, trebuia spun ca aceasta lege organica a fost impusa prin asumarea raspunderii de catre guvern (a cita oara?), dupa esecuri repetate ale negocierilor dintre actorii sociali majori, atit sindicatele cit si patronatele aratindu-se nemultumite de multe dintre prevederile sale. Vom avea, deci, mai multa flexibilitate in relatiile de munca, contractele de munca vor deveni tot mai comerciale, salarizarea se doreste a fi mai legata de performanta, va fi tot mai individualizata si mai confidentializata, va creste numarul contractelor pe perioada determinata, va scadea durata concediilor de odihna neintrerupte, vor creste perioadele de proba la 90, respectiv 120 de zile pentru functiile de conducere, ca si sporul de noapte, de la 15% la 25%, vor fi impozitati si zilierii, amenzile cresc, iar angajatorii vor raspunde inclusiv penal daca vor utiliza in continuare mina de lucru la negru, in schimb disponibilizarile vor putea fi facute fara preaviz si fara motivare.

Ma astept, in ciuda bunelor intentii anuntate, la o serie de probleme suplimentare legate de aplicarea respectivei legi. In primul rind, nu ma astept la o reducere a politizarii excesive din domeniu, ceea ce va continua sa fie extrem de daunator spiritului liberal al legii. Apoi, ma astept la o crestere a conflictelor de munca, a numarului de procese si de avocati specializati in dreptul muncii. De asemenea, e necesara o crestere a numarului, competentei si moralitatii inspectorilor care vor controla respectarea noilor prevederi, iar aici nu cred ca birocratia si coruptia din sistem vor scadea, dimpotriva, favorizate fiind si de stufarisul legislativ existent, dar si de mentalitatile noastre traditionale.

Iar aici intervine a alta problema de fond: intr-o perioada de criza, in loc sa dezvoltam politici eficiente de absorbtie a somajului si de conservare a veniturilor, noi bulversam extrem piata muncii, sporim instabilitatea institutionala, incertitudinea si reducem extrem increderea intre principalii actori sociali, aspect deosebit de important intr-o economie, intr-o societate, cu efecte ce se pot dovedi teribile. Si nu ma refer aici neaparat la increderea in acest guvern, care oricum aproape nu mai exista, ci la increderea intre angajati si angajatori. Pentru ca noi preluam si incercam sa introducem un model foarte liberal intr-o societate cu mentalitati majoritar de stinga, sociale, de asistati, cu puternice remanente comuniste si politizari ulterioare. De altfel, chiar in Constitutie, Romania e definita ca un stat social. De aceea, noul cod poate fi respins sau conturnat de corpul social, fiind posibile probleme majore, si politice, si juridice, economice, sociale etc. Asta si datorita faptului ca nu s-au facut cum trebuie evaluarile, simularile si studiile de impact necesare in astfel de cazuri.

Observam cum, dupa 21 de ani, Romania inca nu stie bine ce vrea nici intr-un domeniu atit de delicat cum e cel al relatiilor de munca. Nu am reusit sa producem un model care sa corespunda traditiilor, mentalitatilor, istoriei si culturii noastre specifice. Or, numai un astfel de model ar putea reusi, nicicum un implant artificial. Nu am gasit un echilibru in relatia angajat-angajator in ce priveste partajarea valorii adaugate intre munca si capital, mai bine zis intre reprezentantii acestora. Astfel incit, in aceste conditii in care o luam mereu de la capat, potrivit adamismului romanesc, increderea sociala a scazut la cote extreme si pe acest fond, pe aceasta realitate sociologica, psihologica si antropologica nu se poate construi nimic durabil si eficient. De altfel, USL-ul a si anuntat ca la anul va renunta la acest cod al muncii. Sarabanda schimbarilor va continua, deci, zapacind pe toata lumea si mai ales pe potentialii investitori straini.

Ce pare ca am uitat este esentialul, anume ca aici avem de-a face cu oameni, iar acestia nu pot fi totusi tratati ca o simpla marfa. Aceasta piata e una speciala, pentru ca are in centrul sau omul, deplin si miraculos, si ar fi bine sa nu mai economicizam reductionist, vorbind pe toate canalele depre "forta de munca", "mina de lucru", "capital uman", "gestiunea resurselor umane" etc., cind de fapt aici e vorba despre oameni, iar acestia nu pot fi redusi cu astfel de expresii. Si daca tot ne laudam cu religia drepturilor omului, ar fi bine sa-i garantam acestuia macar dreptul la munca, la sansa unui venit, altfel nu numai economia se duce de ripa, ci se dezarticuleaza intreaga societate. Si nu sintem departe de un astfel de punct de haos.