Caută 
4 MIN
O crima care s-a petrecut intr-un salon al Spitalului Socola a fost relatata in Ziarul de Iasi cu ani in urma. O femeie de 41 de ani, fosta profesoara, diagnosticata cu schizofrenie, blinda pina atunci "ca o pisica somnoroasa", cum o descriau asistentele, a ucis o colega de salon lovind-o cu scaunul in cap. O ancheta a inceput apoi in spital pentru a vedea ce s-a intimplat si de ce nimeni nu era acolo pentru a preveni tragedia. Concluzia anchetei a fost ca asistentele lipseau de pe sector, fiind la o petrecere aniversara data in spital de o colega a lor. Scandalul s-a stins repede. Insa un timp dupa aceea, rumori au aparut in legatura cu aceasta crima neobisnuita, petrecuta in spital, unde tratamentele administrate au rolul tocmai de a preveni comportamentele deviante cauzate de boala. Peretii au inceput a prinde ochi si gura, zvonind ca adevarul adevarat cu privire la acea crima a fost altul: pisica somnoroasa devenita intr-un moment felina de prada era implicata intr-un studiu clinic pentru testarea unor medicamente antipsihotice. Studiul ar fi fost comandat de o firma de medicamente. Interesul ar fi fost ca acest lucru sa fie tinut secret, iar petrecerea asistentelor ar fi picat la tanc.
Cercetarea psihiatrica pe subiecti umani pune o multime de probleme etice, pe care unii practicieni de la noi le stiu, dar nu le pasa, intrucit pentru ei "ne-bunii" sint "sub-oameni"; altii le stiu vag sau deloc, iar pacientii cu atit mai putin. In primul rind, aceasta cercetare implica persoane vulnerabile, cu afectiuni care le afecteaza discernamintul si capacitatea decizionala. Din acest motiv, studiile clinice pe pacienti psihiatrici sint aprobate in conditii mult mai restrictive. Cercetatorii care le conduc trebuie sa dovedeasca faptul ca experimentul medical este in beneficiul subiectilor; ca riscurile sint mici si controlabile; ca subiectii recrutati si-au dat consimtamintul in deplina cunostinta de cauza pentru a lua parte la experiment si ca erau atunci intr-o deplina capacitate de a lua decizii si de a evalua exact consecintele; Pentru aceasta, investigatorii trebuie sa le evalueze intii capacitatea mentala, care iarasi pune o multime de probleme, ca si intregul proces de informare a celor ce urmeaza a fi subiecti de cercetare. Procedurile experimentale trebuie explicate pe intelesul tuturor, in cele mai mici detalii. Unele experimente implica grupuri experimentale si grupuri placebo. Altele constau in discontinuarea tratamentului pentru o lunga perioada de timp, pina cind pacientul e pe deplin "spalat" de efectele vechii medicatii (de unde si denumirea metodei, de "washout") pentru a primi mai tirziu o metoda experimentala. Si mai controversate sint asa-zisele "challenge studies", in timpul carora pacientii sint "provocati" psihologic sau psiho-farmaceutic, de exemplu cu amfetamine sau alte psihostimulatoare, pentru a li se studia apoi comportamentul, in vederea testarii unor ipoteze. Consecintele acestor metode pot fi dezastruoase, intrucit episoadele psihotice se pot intensifica, ducind la agresiuni grave.
Zidurile vorbitoare de la Socola au spus ca pacienta care si-a omorit colega ar fi fost recrutata intr-un astfel de experiment, de tip placebo sau washout. Intrebarea este de ce aceste studii trebuiau tinute secrete, daca ele chiar au existat. Pentru ca ele se desfasurau fara aprobare legala? Pentru ca implicau proceduri mult prea periculoase? Stiau, oare, familiile pacientilor de implicarea rudelor lor bolnave in experimente de acest fel? Au aflat macar dupa? Sint ele constiente ca ar fi putut cistiga despagubiri din cauza celor intimplate? Ce capete ar fi trebuit sa cada in locul asistentelor ce petreceau la aniversare?
In multe spitale psihiatrice s-au desfasurat in ultimii douazeci de ani experimente dubioase, in spatele usilor inchise, conduse de companiile de medicamente generoase cu medicii care le furnizeaza pacienti ca pe "porcusori de Guineea". Comitetul European pentru Prevenirea Torturii a avertizat autoritatile romane acum aproape trei ani in legatura cu practici abuzive de cercetare descoperite in Spitalul psihiatric din Oradea, unde pacientii erau folositi drept cobai fara sa stie, fiind pacaliti de medici ca li se ofera pe gratis "medicamente bune aduse din strainatate". In general, cind astfel de experimente ies la iveala, directorii declara public ca nu au stiut de desfasurarea lor. In Romania, studiile clinice sint reglementate de o stufoasa legislatie, a carei aplicare lasa insa de dorit de multe ori, din cauza coruptiei sau a incompetentei. Multi practicieni din spitale nici nu constientizeaza riscurile sau problemele morale ridicate de astfel de experimente. Solutia este, asadar, pe de o parte condamnarea publica a neregulilor, pe de alta parte educatia. Centrul International Fogarty, din cadrul Institutului American de Sanatate Publica (NIH) a organizat zilele trecute, la Socola, impreuna cu Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi, un curs de initiere in etica cercetarii psihiatrice, sustinut de prof. dr. Sana Loue, implicata in proiecte de cercetare in comunitati in curs de dezvoltare sau in tranzitie.
Exista, fara indoiala, in Romania si studii clinice care respecta rigorile internationale de etica medicala, iar publicatiile stiintifice de circuit international contin tot mai multe marturii ale cercetarii de calitate. Insa nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece. Abuzurile sint inca posibile, mai ales asupra pacientilor vulnerabili precum cei cu probleme de sanatate mintala. Anchetele asupra petrecerilor de asistente ar dezvalui, poate, mai multe secrete despre sarmanele "pisici somnoroase".
