Caută 
5 MIN
Natalia Stefoi, zisa Meduza, era fiica Afroditei, eleva de liceu intr-un orasel moldovenesc, unde nu se intampla nimic pe linie culturala, decat cate un spectacol al tarafului local „Doi lei", tigani adusi cu hapca de la „cantare", adica de la nunti si cumetrii, de catre autoritati si rebotezati „Izvorasul", incadrati fiind in „Cantarea Romaniei". Asa ca, atunci cand a venit cenaclul „Flacara", a fost un eveniment in viata micii urbe comparabil cu aselenizarea lui Neil Armstrong. Afrodita, care avea si doua poezii aparute in revista liceului (din pacate doar „Patrie prelunga" si „Avanturi", fiindca proful de romana nu a vrut sa-i primeasca poeziile de dragoste), i le-a citit cu inima cat un purice lui Sorinel, un rocker din respectivul cenaclu. Si i-a crescut inima, cand acesta a spus cu mana pe ea (pe inima ei adica, cu mana lui bagata pe sub maleta ei grena) ca poeziile sunt foarte-foarte bune, va vorbi el cu Paunescu sa cante niste compozitii pe versurile ei. Luata de avantul cantecului „La o cana cu vin", cu Magda si Tatiana, si al perspectivei de a ajunge „artista" (nicicand nu va recunoaste mai tarziu ca si foliculina excedentara va fi jucat un rol in chestiunea asta), Afrodita i s-a daruit lui Sorinel in zavoiul orasului, pe malul raului S., sub panoul pe care scria tampit „Ocrotiti vanatul". A doua zi insa o veste a plesnit dezacordat, cum a plesnit elasticul de la chiloteii Afroditei cu o noapte inainte: plici! Sorinel a plecat spre alte cani cu vin, baute ca la botul calului, adica in fuga.
Ramasa gravida, Afrodita nu a spus la nimeni de rusine (pe vremea aceea rusinea facea ravagii printre fetele ajunse in aceasta situatie), pana ce intr-o buna zi a lesinat in clasa. Diriga si-a dat seama imediat despre ce e vorba si a chemat urgent „Salvarea". Afrodita a nascut o fetita, pe Natalia, iar cand taica-sau, lucrator la Depoul CFR, a intrat necajit in salon si a spus cu mainile tinandu-se de cap: „Ce mi-ai facut, ce mi-ai facut!", Afrodita i-a raspuns din toata inima: „O fetita, taticule!".
Taica-sau nu s-a lasat si, ajutat de frate-sau, care era militian, a reusit sa dea de urma puslamalei. Poate ca nu ar fi reusit nimic, dar tatal lui Sorinel, tovarasul Stefoi, era ceva sef la judeteana de partid din S., iar pe vremea aceea scandalurile in familiile cadrelor de partid nu erau privite cu ochi buni. Asa ca tovarasul Stefoi l-a silit pe licheaua de fiu-sau sa se casatoreasca cu Afrodita, astfel ca aceasta s-a mutat impreuna cu fetita la vila din S. a socrilor. Pentru Afrodita viata la S. a fost un calvar, fiindca mama-soacra ii facea viata amara – cum altfel? – „catelei de la tara", care i-a „nenorocit" fiul. Nici cu Sorinel, care, aflase acum, nu era compozitor, ci chitarist la un grup rock local, lucrurile nu au mers cum trebuie. Pe langa asta, era un fel de „Sulica franaru’" la cenaclul „Flacara" (aseza luminile, cumpara de baut pentru baieti etc.). Bea, facea scandaluri, iar Afrodita, cand deretica, gasea uneori in camera lui (el tinuse sa locuiasca intr-o camera separata, ca sa „creeeze") chiloteii fetelor venite, ca sa le „debuteze".
Pentru micuta Natalia (bunicul, cu scoala facuta la Moscova, ii daduse acest nume dupa revolutionara rusa Natalia Sedova) insa a fost un fel de feerie, de care isi amintea ca prin ceata: limuzina neagra, stralucitoare a bunicului, straturile somptuoase de flori de la vila, rasetele si glasurile musafirilor bunicului, care trosneau a vin, cand se aplecau asupra patutului ei, plimbarile cu dadaca, chipul confuz si lacrimile mamei, care cadeau pe obrazul ei, cand venea noaptea si o lua in brate.
La un moment dat Sorinel si-a dat in petec mai rau decat pana atunci. Faptul ca a fost prins cu valuta i-ar fi fost trecut cu vederea, dar s-a luat la bataie cu membrii unei trupe rock locale rivale. In invalmaseala (si beat fiind) a distrus aparatura respectivului grup si i-a spart mecla sefului grupului, Luca Feodorovici. Acesta era o lichea ca si el, dar mai era si fiul Alexandrinei Feodorovici, o tovarasa importanta din aparatul central al F.U.S. Astfel ca tovarasul Stefoi, fiind mai jos pe linie de partid, nu a putut sa-si apere haimanaua, mai ales ca el insusi avea niscai probleme, dupa ce micsorase, inhaitat cu inginerul-sef, cu cinci centimetri stratul de pietris de la fundatia drumului judetean (nerespectand normele prevazute prin lege), iar in loc de nisip calibrat, a folosit nisip obisnuit de la cariera Boroaia. Asa se face ca era cat pe ce sa fie saltat, dar a scapat numai cu un vot de blam cu avertisment, fiind salvat de un vechi tovaras sus-pus, cu care in vremurile glorioase de odinioara starpeau chiaburimea refractara. Dar Sorinel nu a mai putut fi salvat si a luat doi ani de puscarie.
Cu socrul dat jos din functie, cu soacra facand mereu presiuni asupra ei si cu barbatul in puscarie (iar dupa eliberare nici nu s-a mai intors acasa, a ramas sa traiasca „boem" cu o chelnerita cam zurlie, sefa de sala, care-i aducea papica si, mai ales, de baut; el, in schimb ii canta compozitii ale altora, pe care le prezenta drept ale lui), Afrodita s-a intors cu fetita acasa, in oraselul unde nu se intampla nimic. A lucrat ca profesoara suplinitoare intr-un catun la douazeci de kilometri, trecand zilnic cu autobuzul pe langa panoul cu „Ocrotiti vanatul", martorul iubirii ei „la o cana cu vin", si ingrijindu-si tatal pensionat pe caz de boala (mama ii murise mai demult). Dar grija ei mare, comoara ei, era fetita. In ea se inmagazinau toate sperantele ei spulberate cu ani in urma. Si a crescut o mandrete de fata: inalta, talie subtire, piept generos, pe care Hristosul unei cruciulite de argint se sacrifica benevol intre sanii ei, buze conturate capricios si niste ochi cu „vino-ncoa’", care erau cat pe ce sa strice casa profesorului ei de fizica din liceu! Natalia era desteapta, dar slaba la invatatura, fiindca citea mult si facea poezii, ca si maica-sa la varsta ei.
Asa a prins-o Marea Imbranceala din Decembrie ’89. Plecarea la facultate a fost prilejul, nu cauza, sa scape de viata sufocanta de acasa: bunicul bolnav si casa mirosind a medicamente, mama cicalitoare, care-o pazea „ca un jandarm", viata monotona, fara perspective. Pe de o parte, prin mama ei, Natalia era un produs straniu al poporului modificat genetic de comunisti, pe de alta, era mult departata de gasculita inexperta sexual, care fusese maica-sa la varsta ei. Insa, ca si Afrodita, credea cu tarie in steaua ei norocoasa.
(fragment)
Îți recomandăm
