Toata lumea din familia noastra

Un nou film romanesc bun debuteaza pe 13 aprilie la Cinema Victoria. Dupa lung-metrajele Cea mai fericita fata din lume si Film pentru prieteni, regizorul si scenaristul Radu Jude extinde povestea unui mediu-metraj realizat cu 5 ani in urma, Alexandra, pentru a imagina si explora relatiile de familie polarizate in jurul unui copil. Daca in Alexandra diferendul dintre parintii divortati se intensifica in jurul fetitei in limitele unui scandal mai mult sau mai putin obisnuit, Toata lumea din familia noastra adauga derapajului moral un element de thriller american violent, controlat si relativizat in acelasi timp cu ajutorul ironiei de limbaj. Trecind dincolo de verbalizarea unor problematici morale, Radu Jude pare sa-si fi dorit o spectacularizare umana a problemei, care, in acest caz, e nivelul ultim la care se pot cobori personajele in lupta pentru copil.

Dincolo de o descriere sau alta, filmul e mai impresionant decit pare. Conventia realismului, careia Jude i se dedica dupa regulile canonizate in „noul val romanesc", e odihnitoare prin sinceritate. Ca si in „Politist, adjectiv", insa, prima treima a filmului are un ritm mai lent decit ar fi fost, poate, cazul. Anticipind evenimentele din familia fostei sotii si oferind o perspectiva mai generala de reflectare a relatiilor dintre parinti si copii, filmul se ancoreaza in problematica printr-o vizita pe care tatalui micutei (interpretat de Serban Pavlu) o face propriilor sai parinti. In relatia cu fosta sotie (Mihaela Sirbu), scenaristii au postulat o diferenta de clasa sociala absenta in Alexandra, probabil cu intentia de a motiva comportamentul violent-„revolutionar" al tatalui, atunci cind este pus intr-o situatie potrivnica.

Fata de alte filme romanesti neorealiste, Toata lumea din familia noastra e spectaculos si ironic, netradindu-si crezul de oglindire cit mai fidela a unui anumite viziuni. Sustinut de o apropiere graduala de apartamentul unde va avea loc drama, Kammerspiel-ul din miezul actiunii inchide personajele intre zidurile „decorului" si le da maxima libertate de actiune conform fiselor biografice. Structura combatantilor pare a functiona net in defavoarea tatalui. Personajul lui Serban Pavlu vine dintr-un cartier comunist al Bucurestiului, cu masina tatalui sau, in centrul istoric, interbelic, unde fosta lui sotie locuieste cochet impreuna cu mama, actualul iubit si micuta de 5 ani. Planul sau este de a o lua pe Sofia intr-o excursie la mare, folosindu-si „timpul de tata" pe care instanta i l-a acordat in urma divortului. Dar cum Sofia avusese febra in seara precedenta, iar Otilia, mama ei, nu e acasa, Marius se vede obligat sa mai ramina in apartament, pentru a discuta, vezi-doamne, oportunitatea excursiei la mare. In fata insistentei lui Marius pe „timpul lui", noul prieten al Otiliei (Gabriel Spahiu) incearca sa-i impiedice plecarea la modul eroic-ridicol, ceea ce aprinde scinteia conflictului. Acuzat de violenta domestica odata cu intoarcerea acasa a Otiliei, Marius se vede constrins cu argumente juridice sa renunte la excursie, fiind amenintat cu interdictia de a o mai vedea pe fetita, tratat ca un mojic si invitat afara din casa. De aici incepe distractia.

Impulsiv si violent, avind, cum s-ar spune, defectele lui, Marius e un om educat, un stomatolog care, pe linga aderenta la mediul sau de obirsie, isi presara conversatia cu citate in latina si-si recupereaza cartile din biblioteca Otiliei. In plus, isi iubeste fetita. Necazind in nici un cliseu tipologic, Marius nu e nici intelectualul rafinat care o ia razna si nici bruta de cartier in stare sa dea in cap la opozitie. Desi personajele sint cit se poate de rotunde, cu defecte si calitati explicate, Jude simpatizeaza marginal cu Marius, in acelasi timp in care il face sa recurga la mijloace de raufacator. Intrebarea initiala poate sa fi fost: ce face un om cind i se rapeste ce are mai drag, pina unde poate sa mearga, inclusiv in violenta, prostie si uitare de sine? In acelasi timp, situatia descrisa in film nu e nici pe departe exceptionala, iar intensitatea desfasurarii atrage din partea publicului identificarea, daca nu cu toate actiunile personajelor, cel putin cu o parte din trairile lor.

Publicitate și alte recomandări video