Un muzeu al satului

Pentru majoritatea strainilor, dar si pentru o mare parte dintre ieseni,
Complexul National Muzeal „Moldova” din Iasi se confunda cu
Palatul Culturii. Cele mai importante muzee ale complexului sint
adapostite, intr-adevar, in Palatul Culturii, respectiv Muzeul de
Istorie, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Arta si Muzeul Stiintei si
Tehnicii. Fiecare in parte este de citeva ori mai mare decit un
muzeu obisnuit din provincie. Dar complexul administreaza in Iasi
Muzeul Unirii, a carui cladire va fi restaurata pina la 24 ianuarie
2007, Casa Kogalniceanu, Casa Poni-Cernatescu, iar in judet,
Muzeul arheologic de la Cucuteni, Muzeul Viei si Vinului de la
Hirlau, inaugurat anul acesta, si Palatul de la Ruginoasa. Ceva
lipseste, totusi, din aceasta alcatuire cu totul speciala: un muzeu al
satului, in aer liber. Satul moldovenesc traditional se scufunda
incet-incet in istorie. La Bucuresti exista acel Muzeu al Satului, in
Parcul Herastrau. In Sibiu, la Dumbrava, intr-un exceptional parc
natural, s-a reconstituit un sat transilvan. Cine nu l-a vizitat ar trebui
sa o faca.
Ideea aceasta dateaza din anii ’70. La vremea respectiva, mai bine
11 hectare de pe Dealul Repedea au fost scoase din patrimoniul
silvic in vederea organizarii unui muzeu al satului prin amplasarea
unor cladiri si instalatii traditionale din Podisul Moldovei. Nu stiu din
ce motive s-a renuntat la acel proiect. Ulterior, cind mai eram
consilier municipal, muzeograful Vasile Munteanu, seful Muzeului
Etnografic, mi-a sugerat sa insist pe linga Primaria municipiului Iasi
sa atribuie complexului, in acelasi scop, terenul in panta din spatele
Tribunalului Iasi. Nici proiectul acesta nu s-a finalizat din lipsa
fondurilor necesare pentru achizitionarea cladirilor si instalatiilor. In
urma cu vreo patru ani am participat cu un proiect similar, alaturi de
Vasile Munteanu si de arhitectul Lepadatu, la un concurs
international de proiecte. Satul urma sa fie reconstituit in parcul
natural de la Palatul Ruginoasa. Am trimis acel proiect, care era
sustinut si de o viziune antropologica si de un patrimoniu material
identificat de-a lungul timpului de specialistii de la Muzeul de
Etnografie, insa raspunsul a fost evaziv si, ca sa fiu drept, alaturi de
subiect. Am realizat, totusi, ca fara o finantare substantiala toate
ideile frumoase ramin doar pe hirtie.
Zilele trecute, Vasile Munteanu, acum director la Directia judeteana
de cultura, culte si patrimoniu cultural national, dar in continuare
muzeograf la Complexul National Muzeal „Moldova” din Iasi, mi-a
propus sa o luam de la capat, dar, de data aceasta, cu mai mult
realism. E greu de crezut ca vor fi vreodata fondurile suficiente
pentru achizitionarea, transportul si amplasarea intr-un parc natural
a tuturor cladirilor si instalatiilor necesare pentru reconstituirea unui
fragment de sat traditional. Singurul teren pe care complexul il are
in administrare este acela de la Palatul Ruginoasa. Parcul de acolo
si iazul de alaturi ofera toate conditiile pentru organizarea unui
muzeu al satului. Mai greu e sa incepi o asemenea „constructie”.
Daca reusim sa achizitionam primele case si instalatii, cu atitia bani
cit sint, daca transmitem mesaje pe toate canalele catre Ministerul
Culturii si Cultelor, catre intreprinzatorii particulari, catre ONG-uri,
catre societatea civila, proiectul acesta ar putea fi realizat. Important
este sa demonstram ca am inceput, ca exista deja un patrimoniu, ca
exista un proiect, vointa de a-l duce la capat si specialisti in stare
sa-l gindeasca. Civilizatia traditionala ar putea disparea sub praful
istoriei in conditiile globalizarii, odata cu identitatea noastra. Acest
muzeu al satului, deocamdata virtual, ar putea spune mai multe
despre noi, peste o mie de ani, decit o centrala nucleara.