Zece pentru Romania

duminică, 22 octombrie 2006, 18:14
3 MIN
 Zece pentru Romania

„Zece pentru Romania”, proiect initiat de Realitatea TV si bazat pe o cercetare sociologica realizata de INSOMAR, IMAS, TNS-CSOP, CURS, isi propune identificarea si recunoasterea la nivel national a celor mai valoroase personalitati ale momentului – elitele anului 2006. Cercetarea a introdus anul acesta, intre categoriile cercetate, si scriitorii. Nu stiu cum s-a ajuns la lista celor zece, pe care nu-i contest, despre cei mai multi dintre ei am scris de-a lungul timpului, cu toata aplicatia si admiratia. Cei nominalizati sint Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Mircea Cartarescu, Horia Garbea, Matei Visniec, Gheorghe Craciun, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu, Dumitru-Radu Popescu. Prima nedumerire vine de la criteriile selectiei. Desi ma numar intre cei care pornesc de la ideea ca nu exista genuri literare, ci numai texte, nu pot sa asez alaturi, la o bursa a valorilor literare, poeti, prozatori, filosofi, eseisti, critici literari.
Pornind de la criterii, aceasta cercetare nu poate duce la o ierarhie valabila. Care sint aceste criterii? 1. Sa fie talentat. Talentati pot fi si poetii, si prozatorii, si dramaturgii, si eseistii, si filosofii, si criticii literari. 2. Sa fie cunoscuti – cititi. Ma numar intre cei care citesc cu aceeasi placere literatura de imaginatie, literatura-document sau eseul, filosofic ori literar. Asta nu inseamna ca pot sa aleg intre un filosof si un poet. In sinea mea pot sa am o mai mare apreciere fata de o personalitate de anvergura lui Andrei Plesu decit fata de, sa zicem, Augustin Buzura, dar intre criteriile care au stat la baza acestei cercetari nu am gasit ideea de personalitate. 3. Sa aiba o cultura bogata. Aici, in mod cert, filosofii, eseistii, criticii literari isi surclaseaza contracandidatii, si nu pentru ca aceia ar fi inculti, ci din motivul simplu ca cititul este nu numai o placere, dar si o meserie. 4. Valoarea operei. Trecem peste punctul acesta, care lasa loc oricaror speculatii. Nu pot aduce obiectiuni majore asupra operei nici unuia dintre cei nominalizati. Daca vreti, pot sa ma intreb de ce nu figureaza pe aceasta lista Gabriela Adamesteanu, George Balaita, Mircea Ivanescu, Cezar Ivanescu, Emil Brumaru si altii ca ei, scriitori de acelasi calibru. Inteleg ca nominalizarile nu s-au facut doar dintre scriitorii contemporani, ci doar numai dintre cei care sint in viata. 5. Sa fie actual – ancorat in realitate. Daca lasam la o parte opera publicistica, eseistii, filosofii, criticii literari nu prea au cum sa fie ancorati in ceea ce se intelege in mod curent prin „realitate”. Nici poetii nu prea au de-a face cu cotidianul si nu realizez ce insemnatate ar putea avea aceasta apropiere cu valoarea unei opere si cu talentul unui scriitor. 6. Sa fie sincer. Inca un criteriu neclar. Cine poate masura sinceritatea unui scriitor de fictiune? Emil Brumaru e sincer atunci cind vorbeste despre un „dulap indragostit”? Sau: cum poate fi sincer un filosof ori un eseist? 7. Sa fie original. La criteriul acesta se acorda un bonus de doar 8%. Ce trebuie sa intelegem de aici: ca a fi cunoscut, a fi citit, a fi ancorat in realitate este mai important decit a fi original? 8. Sa cunoasca foarte bine limba romana. Criteriul acesta ma lasa cu gura cascata atunci cind este vorba de scriitori. Ce limba trebuie sa cunoasca mai bine un scriitor roman? 9. Stilul. Constructia poate fi mai importanta decit stilul in cazul unui prozator sau dramaturg, se spune. Eu nu cred in aceasta idee si nimeni nu ma poate convinge ca poate exista un mare scriitor fara stil. 10. Sa scrie bine. Pentru acest criteriu se acorda doar 6 procente. Rezulta de aici ca un scriitor care scrie prost dar are talent (?), daca este citit (de catre cine?), daca are o cultura bogata, daca este ancorat in realitate, daca e sincer, daca este original (exista scriitori „originali”, greu de confundat, dar fara nici o valoare), daca stie limba romana are sansa de a intra in cei „Zece pentru Romania”. 11. Sa stie sa-si aleaga tema. In punctul acesta ramin cu adevarat interzis. Daca mi-ar trece vreodata prin cap (cine se apuca de scris o face pentru ca viseaza nu la acest Top 10, dar la o biata, provizorie, nemurire) sa scriu o carte care sa ma scoata din neuitare, ar trebui, oare, sa ma intreb care tema mi se potriveste?
Ma tem ca, in cazul scriitorilor, acest soi de clasament nu are nici o relevanta. Eu oricum o sa-i prefer pe Mircea Cartarescu, pe Gabriela Adamesteanu sau Emil Brumaru lui Augustin Buzura sau Horia Garbea. Restul este tacere.

Comentarii