Ieri si azi, dictatura din cinematografie si televiziune

Un lucru de notat este faptul ca la intilnirea cu publicul, pentru citeva minute, si-a facut aparitia si prim-ministrul Romaniei, Mihai-Razvan Ungureanu. Saptamina trecuta, Universitatea "Cuza" a gazduit si prima sedinta comuna a guvernelor Romaniei si Republicii Moldova. Asadar, Iasul a fost punctul comun al celor doua state, un punct comun important pentru aceasta regiune. Cu ocazia acestei intilniri s-au semnat documente de colaborare bilaterala si s-au pus bazele unor programe transfrontaliere.

Mediul propice propagandei

Cristian Tudor Popescu considera ca filmul, spre deosebire de alte arte, este instrumentul prin excelenta al propagandei. In opinia acestuia, filmul sugereaza, face insinuari si pune in miscare mesaje cu ajutorul montajului, acesta fiind atuul asupra celorlalte instrumente de manipulare pe care le contine. Jurnalistul analizeaza fenomenul propagandei si al manipularii, ratiunile acestora fiind dintotdeauna politice. In volumul Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989) face o lista de 550 de filme ale perioadei comuniste, dintre care aproximativ 222 de pelicule pot fi considerate ca avind caracter propagandistic. Volumul arata, prin materialul didactic pe care il contine, felul in care momentul politic dicteaza intr-o anumita perioada momentului artistic dintr-un film si schimba modul de a lucra al unui regizor ori scenarist.

Cristian Tudor Popescu precizeaza pe coperta doi a cartii ca "filmul romanesc de fictiune s-a nascut cu propaganda politica in el, ca un copil infectat cu HIV inca din pintecele mamei. Istoria lui a fost dublata de istoricul bolii. Pe linga semnele specifice cresterii, in fiecare etapa de viata, tumorile, eruptiile, plagile s-au dezvoltat si ele. Cosurile pubertatii filmului romanesc au aparut linga bubele sindromului imunodeficientei politice. Cu prea putine exceptii, propaganda din cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evolutie ale PCR. A fost mai intii prosovietica, internationalista, antiromaneasca, apoi national-comunista, anticitadina, antiintelectuala, antioccidentala, vehicul al cultului lui Ceausescu".

Prezent la eveniment, Emil Hurezeanu a spus ca "filmul nu voia sa auda, Romania nu putea sa vorbeasca, impreuna, cele doua deficiente dau neputinta, regres si absenta". Hurezeanu a spus despre prietenul sau ca nu este doar un scriitor sau un bun cunoscator al mediului politic, C.T. Popescu este un om care "fixeaza secventa expresiv, atit de imbatabil incit iti pare rau si de politicianul care este fixat acolo, si de evenimentul pe care-l descrie, pentru ca nu mai au de ales". Acesta a mai explicat ca autorul face pentru prima oara o istorie a filmului, "demontind resorturile artistice, contextualizindu-le in momentul politic si reuseste sa oglindeasca, printr-o discutie despre filme, o intreaga epoca, asa cum a fost ea, cu o raceala si cu o siguranta chirurgicala care, de fapt, va supravietui in aceasta carte filmelor insesi".

Schimbul de dictatura

Cristian Tudor Popescu si-a descris cartea ca fiind una care arata modurile de a minti. In opinia lui, minciuna depaseste propaganda, manipularea si politica. El a dat exemplul unui producator de bunuri simbolice, care "poate sa-si insele clientii, ducindu-i intr-un punct nedeclarat de el in ceea ce spune, care nu este nicidecum in favoarea acelor clienti. Toata arta, in cazul de fata de a-l minti prin ceea ce tu ii spui, este sa-l faci pe omul respectiv sa nu-si dea seama ca e dus spre altceva decit crede. Mai e vorba de o optiune morala, in fond, cartea este despre morala, dincolo de film si de politica. E o carte despre optiunea morala a unor artisti, producatori de bunuri simbolice".

Volumul, spune jurnalistul, este o "colectie de cazuri clinice despre cum reactionau acesti creatori in fata presiunii". In acest caz, artistii erau obligati sa creeze numai anumite "bunuri simbolice si sa isi structureze operele dindu-le o nuanta dorita de aparatul de stat, care punea presiune pe ei. Lucrul acesta nu le era propriu, iar creatiile lor nu proveneau din convingerile artistice".

In conditiile in care cinematograful in Romania anului 1912 nu era popular, ba chiar rudimentar, Cristian Tudor Popescu a oferit un exemplu a ceea ce pare a fi primul film de propaganda pe plan mondial in cinema. "Independenta Romaniei este un film de propaganda suta la suta. E o superproductie facuta cu trei ani inaintea filmului lui D.W. Griffith, Nasterea unei natiuni, film de propaganda feroce anti-rasa neagra, care e considerat primul film de propaganda din toate timpurile. Nu e adevarat, in 1912, Leon Popescu producea cu 400.000 de lei o ciudatenie in peisajul cultural de atunci."

Chiar si fara partea de cinematografie, C.T. Popescu considera ca volumul sau are o alta latura care ii ofera importanta, cea a televiziunii. "Acum nu mai avem o sectie de presa a Comitetului Central, nu mai avem un consiliu al culturii si educatiei socialiste care sa puna presiune. Acum exista un cuplu de dictatori mai puternic decit Elena si Nicolae Ceausescu, este vorba de domnul Rating si doamna Share, asa se numesc dictatorii astia care functioneaza in televiziune. Dictatura politica a fost inlocuita cu dictatura mass asupra media."