Se mai poate politiza o tema de campanie? Deocamdata basm: Iasi, Capitala Culturala Europeana

Nicaieri insa o asemenea idee nu putea stirni orgolii mai mari si solutii mai mici decit in orasul care a fost declarat cindva "Capitala Culturala a Romaniei". Inainte de a ataca pe fond chestiunea, o scurta retrospectiva pentru cei care (multi, cu siguranta) nu au urmarit jocul de ping-pong.

O declaratie scurta a filosofului Gabriel Liiceanu, consemnata de "Ziarul de Iasi", i-a stirnit furia lui Catalin Ivan. Europarlamentarul l-a gratulat pe autorul Apelului catre lichele cu apelativele "pervers" si "josnic" pentru ca a vazut in Iasi "blocuri vechi", "fatade mizere" si "strazi desfundate". Si, in general, pentru ca nu da mari sanse Iasului in competitia pentru CCE. Ivan merge si mai departe si vede interese ascunse in replica scurta a directorului Humanitas: cinta in struna presedintelui si atunci are ceva cu Iasul (condus de Gheorghe Nichita, deci de PSD, deducem noi mai departe) si are "interese comerciale" la Iasi. Chiar sub rezerva lui "nu vreau sa spun mai multe", Ivan a sugerat intr-o emisiune a postului local Tele M ca Gabriel Liiceanu, fiind de la Humanitas, uraste Iasul pentru ca aici este o mare editura concurenta.

In emisiunea amintita a mai combatut si directorul Ateneului, istoricul Liviu Bratescu, vicepresedinte in acelasi timp al filialei municipale a PNL. Bratescu a fost pus in pozitia de a-l apara pe presedintele organizatiei,  Cristian Adomnitei, care pusese in programul electoral al PNL Iasi citeva rinduri despre Iasi – CCE in 2020. Alt prilej de reactie din partea lui Catalin Ivan, care s-a declarat dezamagit ca Adomnitei iar ataca primarul, chiar daca de asta data de dragul Capitalei Culturale.

Ca de obicei, se agita spiritele, reactiile lui Gabriel Liiceanu sint contracarate de Catalin Ivan cu o conferinta de presa la care participa Cassian Maria Spiridon. Scoatem in fata filiala ieseana a Uniunii Scriitorilor, eventual a Uniunii Artistilor Plastici, pentru ca activitatea literara si cea plastica ne-ar propulsa in virful listei oraselor culturale romanesti, mai consemneaza "Ziarul de Iasi", parafrazindu-l pe europarlamentar.

Personal, nu am inteles deloc reactiile lui Catalin Ivan din ultima vreme, mai ales ca a sustinut in aceeasi emisiune televizata ca nu a iesit public decit dupa doua zile, dupa o atenta cumpanire. Pentru ca aici poate fi vorba despre orice, mai putin despre cumpanire. Este cel putin ciudat sa sugerezi, fie si foarte voalat, ca Librariile Humanitas si Gabriel Liiceanu personal ar trebui sa fie cu ceva recunoscatori orasului Iasi pentru ca platesc taxe, impozite, chirii si salarii.

Pericolul de a fetisiza "Sibiu CCE 2007"

Povestea Capitalei Culturale Europene la Iasi e veche, a aparut cu ceva vreme inainte de a incepe mandatul de eurodeputat al lui Ivan. A lansat-o si Relu Fenechiu, a lansat-o si Gheorghe Nichita. Prin 2007, chiar se aprinsesera spiritele in politica bahluiana si fusese "impus" (de liberali, e adevarat) si un deadline iluzoriu: 2012.  Prin urmare, CCE e un fetis mai vechi al liberalilor locali, nu trebuie sa mire pe nimeni ca reapare in documentele politice in anul de gratie 2011. S-a suparat si atunci Relu Fenechiu ca presa privea ironic ideea sa, s-a suparat si Gheorghe Nichita ca i se reprosa ca nu face nimic pentru acest proiect. Intr-o declaratie de la Radio Iasi, Nichita explica, de altfel, reusita Sibiului din 2007: "Sa nu uitam ca primarul Iohannis e de alta etnie".

Exista si un alt pericol: sa fetisizam ceea ce s-a petrecut la Sibiu si, implicit, cu Sibiul. Cit ar fi fost Iohannis de alta etnie in acel context, cu putin timp inainte de a incepe programul propriu-zis al Sibiu – CCE in 2007, hotelurile inca se mai finisau, gara era tot in moloz (asa a si ramas dupa "start"). Scriam atunci ca daca manifestarile ar fi fost programate pentru 1 ianuarie 2008, atunci si infrastructura ar fi fost gata. Sint de acord ca nu tot Sibiul, pina in cartierele marginase, a vibrat la proiectele culturale din Piata Mare sau din Piata Mica. Totusi, 2007 a intarit si augmentat ceea ce Sibiul avea deja: un mare Festival de Teatru, un mare festival de film documentar – Astra Film Fest, un mare festival de rock – ArtMania.

Or, in Iasi am excelat la capitolul darimat evenimente: Festivalul "Avram Goldfaden", Festivalul "Euro Dans"… Am incercat cu un festival de film, IIFF, cu doua editii absolut neconvingatoare si lipsite de potential turistic, avem un festival de teatru – "Euro Art" care, si din cauza finantarii, nu reuseste sa evolueze. Adaugam o serie de evenimente de calitate, dar de nisa, si multe actiuni  in care se pune suflet, dar care nu ajung la un anume profesionalism.  Ca Iasul are un potential urias in privinta consumului de evenimente culturale? Asta se poate vedea cu ochiul liber cind se intimpla prin oras ceva mai "de Doamne ajuta". Daca ne imaginam insa ca evenimentele Uniunii Scriitorilor – filiala Iasi sau ale Uniunii Artistilor Plastici  – (inevitabil, tot) filiala Iasi vor aduce public, atunci pariem pe un cal mort.

Spaima concurentei

Atunci sa ne dam batuti? Nu sustine, in definitiv, nimeni asta. Scapam intii de rusinea ca din cultura se pot face si bani (fapt sustinut si de Ivan, si de Bratescu), iar apoi ii ajutam pe altii sa construiasca evenimente puternice – cel putin pentru inceput. Nu in Sala Mare a Primariei, la intilniri de tip "colhoz", se vor ivi marile idei, ci in mintea celor care vor sa traiasca din organizarea de evenimente si care depind de calitatea acestora pentru a spera la o a doua editie.

Vad o spaima in reactiile unora dintre politicienii locali ca deja s-au facut pasi la Cluj sau la Timisoara in directia candidaturii la titlul de CCE in 2020. Potivit ziarului "Unirea" de la Alba-Iulia, Constantin Chiriac, directorul teatrului sibian si singurul roman care face parte din juriul Comisiei Europene de acordare si monitorizare a titlurilor de CCE, ar sustine acest oras. De fapt, el spune ceva mai interesant: un oras poate fi refacut pentru un tel cultural cu totul – de la infrastructura la felul de a gindi. Sa avem in competitie nu trei, ci zece-douaprezece orase romanesti, care sa beneficieze de pe urma alocarii a cel putin 1% din PIB pentru cultura.  Investim in toate, lansam competitia, iar cel mai bun sa cistige.

Neotim.ro sustine ca Timisoara ar avea cele mai mari sanse de a obtine titlul deoarece primarul Ciuhandu sustine proiectul. Si primarul Clujului, Sorin Apostu, il sustine. Si ce? La nivel declarativ nu il sustine si primarul Nichita al Iasului?

Exista insa pasi concreti care trebuie facuti:

» O structura organizatorica, sub girul autoritatilor locale. Aici Clujul si Timisoara au luat-o inaintea Iasului.

» Un director artistic al evenimentelor, acceptat de intreaga comunitate (aici va fi, probabil, cel mai complicat in Iasi, taberele fiind prea inversunate).

» Asigurarea finantarii evenimentelor culturale (e criza! in plus, Comisia Europeana cere sa stie cu aproximatie chiar si suma destinata proiectului si daca e prevazuta in buget).

» Asigurarea finantarii pentru infrastructura (o problema care va fi rezolvata la Iasi abia dupa ce se va incheia de filmat Tinar si nelinistit).

» Un calendar al manifestarilor culturale de la depunerea candidaturii si pina la desemnare (includem toate vernisajele de la UAP si serbarile de gradinita?).

» O strategie de comunicare a orasului pentru acest eveniment.

 In loc de post scriptum: am acceptat in luna februarie invitatia lui Catalin Ivan (venita prin intermediul lui Florin Cintec) de a participa, alaturi de directorii Centrului Cultural Francez din Iasi si Goethe Zentrum din Iasi, la o intilnire la Bruxelles cu o serie de eurodeputati pe tema impunerii Iasului pe agenda programului CCE. Cu aceeasi ocazie, a fost lansat si proiectul  "Iasi – City of Creativity". S-a discutat sincer la intilnirea amintita: si despre multiculturalism, si despre atuuri, dar si despre lipsa unui partener de dialog in rindul autoritatilor locale, despre lipsa unei strategii de orice fel, pina la urma. In concluzie, poate am avea cu ce, dar nu avem cum.

Inteleg mihnirea domnului Ivan care, dorind sincer sau chiar din calcul electoral (ce-ar fi rau in asta daca i-ar iesi proiectul?) sa faca un pas inainte in speta Iasi CCE 2020, uzind de relatiile sale in Parlamentul European, se loveste de aceeasi problema – lumea ii poate aprecia initiativele, dar ii reaminteste fara ocolisuri ca are, intimplator, un coleg de partid. Pe care il cheama Gheorghe Nichita si care, apropo, e primar de vreme buna. La Iasi.

In loc de concluzie: cum s-ar mai putea politiza un subiect care  a aparut inca din 2007 ca tema de campanie?