Cercetătorii au folosit muștele de fructe pentru a arăta că Lamina C, o proteină responsabilă pentru menținerea integrității structurale a nucleilor celulelor inimii, scade pe măsură ce muștele îmbătrânesc.

 

Recentul studiu a descoperit că scăderea acestor proteine este responsabilă pentru schimbările structurale induse de vârstă asupra inimilor muștelor de fructe și ar putea fi o țintă potențială pentru a încetini sau chiar ajuta la inversarea îmbătrânirii cardiace la oameni.

 

„Cercetarea noastră demonstrează că schimbările dependente de vârstă joacă un rol cheie în funcția cardiacă”, a declarat Natalie Kirkland, prima autoare a studiului. „Morfologia nucleară este probabil un marker pentru sănătatea celulară și tisulară și ar putea fi vizată pentru potențiale terapii”, spune cercetătoarea.

 

Oamenii de știință au folosit muștele de fructe (Drosophila Melanogaster) pentru acest studiu din mai multe motive:

 

• durata de viață a muștei fructelor este între șase și opt săptămâni, ceea ce le face practice pentru studiile legate de vârstă;

• muștele de fructe și oamenii împart 82% din proteoamele cardiace;

• muștele de fructe au o genetică simplă, ușor de imitat.

 

Aceste proprietăți fac ca muștele de fructe să fie un model potrivit pentru a identifica căile de conservare a inimii de interes pentru cercetarea umană.

 

Cercetătorii au folosit o tehnică de microdisecție pe inima muștelor. Inimile au fost apoi conservate și examinate cu imunofluorescență și microscopie confocală.

 

Astfel, autorii au observat pentru prima dată că nucleele se micșorează și devin mai rotunde la muștele mai bătrâne.

 

Echipa a cuantificat apoi această schimbare prin segmentarea și măsurarea rigidității nucleilor cu microscopia cu forță atomică.

 

În acest fel, cercetătorii au descoperit că nucleii cardiomiocitelor se rigidizează în timpul îmbătrânirii naturale; după efectuarea unei analize genetice, cercetătorii au descoperit că expresia laminelor nucleare scade pe măsură ce muștele îmbătrânesc.

 

Echipa a validat că aceste rezultate se aplică și șoarecilor și primatelor. Acest lucru indică faptul că rolul laminelor se poate aplica și îmbătrânirii inimii umane, ceea ce ar putea avea o valoare terapeutică extraordinară, deoarece țintirea căilor de stimulare a laminei ar putea ajuta la evitarea acestei schimbări mecanice legate de îmbătrânirea cardiacă.

 

„Am găsit un rol pentru factorii de transcripție cardiacă în reglarea contractilității inimii adulte și am arătat că menținerea Laminei C și a expresiei factorului de transcripție cardiacă previne declinul cardiac dependent de vârstă”, scriu cercetătorii în studiu.

 

„Aceste descoperiri se păstrează și la primate și șoareci în vârstă, demonstrând că schimbarea nucleară dependentă de vârstă este un mecanism major care contribuie la disfuncția cardiacă”, concluzionează autorii.

 

Cercetările viitoare vor explora de ce laminele dispar odată cu vârsta și modul în care menținerea anumitor expresii genice cardiace ar putea îmbunătăți funcția inimii și durata de viață umană.