Autorităţile au făcut, din indolenţă, din Podu Iloaiei un scut natural de apărare al Iaşului

În cazul unui război, Iaşul are un „aliat” cu totul şi cu totul neaşteptat. Orăşelul Podu Iloaiei, aflat la doar circa 30 de kilometri, stă ca un zid natural în faţa infanteriei invadatorilor. Ca să înainteze mai uşor, pe drumul european, „cotropitorii” vor fi nevoiţi ori să îşi reducă serios avansul ori să radă localitatea de pe faţa pământului. Coloanele de tancuri şi de blindate vor fi gâtuite la intrarea şi la ieşirea din oraş până aproape de paralizie, de imobilizare totală.

Desigur, rândurile de mai sus sunt doar o glumă amară, războiul are cu totul şi cu totul alte reguli, iar o armată va căuta şi va găsi o cale ocolitoare ca să treacă de Podu Iloaiei şi oricum o invazie poate să apară din orice alt punct al municipiului. Totuşi, gluma are şi o parte de adevăr, aceea că aproape în fiecare zi, mai ales după amiază şi în special în weekend, şoferii care pleacă sau cei care vin spre Iaşi sunt nevoiţi să îndure cel puţin jumătate de oră ca să traverseze orăşelul. Operaţiunea durează în mod normal cel mult cinci minute, în condiţiile în care regulile de circulaţie sunt respectate la sânge. Deci, una peste alta, cei câţiva kilometri de-a lungul cărora se întinde Podu Iloaei ajung să fie parcuşi într-o perioadă de şase ori mai mare faţă de cea normală. Pe lângă nervii şoferilor, fie primit, sunt însă costuri destul de serioase: mecanice, financiare şi nu în ultmul rând de mediu.

Problema nu este una nouă. Nicidecum. Este cunoscută de cel puţin zece ani. De atunci încoace însă a devenit din ce în ce mai presantă, mai apăsătoare. Dacă la început cozile se formau din interiorul localităţii, iar traversarea dura 10-15 minute în plus, acum coloanele ajung şi la patru-cinci kilometri lungime, pleacă din localităţile învecinate, iar drumul se face şi în 40 sau chiar 50 de minute (n.r. – 30 de minute fiind o medie rezonabilă). De atunci, în România s-au schimbat preşedinti, cel puţin zece prim-miniştri, iar la cârma judeţului s-au perindat pe rând (2013-2023): Cristian Adomniţei, Victorel Lupu, Maricel Popa şi Costel Alexe. Timp ar fi fost cât pentru a face o autostradă care să înconjoare ţara. Cu siguranţă şi bani au fost sau s-ar fi găsit. Ţara a parcurs o perioadă de creştere economică rar întâlnită în istoria modernă. Drumul însă care străbate micul oraş din apropierea Iaşului a rămas la fel, fără nici cea mai mică modificare, aproape că şi praful pus pe bordurile ce-l mărginesc este acelaşi.

Înainte de a prelua conducerea Consiliului Judeţean Iaşi, Costel Alexe şi echipa lui din PNL erau campioni la postat pe Facebook acuze la adresa contracandidatului lor, Maricel Popa din PSD, în privinţa situaţiei groaznice din Podu Iloaiei. Se dădeau cu fundul de pământ şi ţipau cât îi ţinea gura. Ziceai că a doua zi când se vor instala la Casa Pătrată vor începe construcţia unui drum ocolitor, a unei sub sau supratraversări a căii ferate, infrastructură ce este principala cauză a aglomeraţiei şi complică îngrozitor de mult lucurile acolo. Totul s-a dovedit a fi doar o simplă farsă, un act de actorie ratat, o înşelătorie ordinară pusă la cale pentru a prosti electoratul. Asta nu-l absolvă cu nimic pe Maricel Popa, predecesorul său la conducerea CJ Iaşi. Este la fel de responsabil. La fel şi ceilalţi dinaintea lor. Nici unul nu a fost în stare să facă ceva pentru fluidizarea traficului din zona Podu Iloaiei. Nici unul. Astfel, ei şi-au arătat nepriceperea şi dezinteresul pentru zecile de mii de şoferi care trec zilnic pe acolo.

În aceeaşi măsură cu cei patru menţionaţi mai sus sunt responsabili şi şefii Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri (DRDP) Iaşi. Instituţia este direct responsabilă de calitatea drumurilor şi de modul cum se desfăşoară sau nu traficul pe porţiunile de drum pe care le are în administraţie. Ce au făcut ei pentru a decongestiona traficul din zonă? Au fost ei să ceară soluţii şi bani şefilor de la Bucureşti? S-au plâns ei şefilor judeţului? S-au consultat cu reprezentanţii Poliţei Rutiere Iaşi? S-au gândit vreo clipă să renunţe la funcţie din cauză că nu pot rezolva o problemă aşa de simplă? Nu ştim nici unul din răspunsurile la aceste întrebări. Rezultatul se vede însă cu ochiul liber: „Pe aici nu se trece”. Şi cu siguranţă nu s-au gândit la vreun conflict armat şi la cum să fie apărat Iaşul. Mai degrabă au fost preocupaţi de cum să-şi conserve funcţiile sau cum să-şi ajute prietenii. Ca fapt divers, Ovidiu Laicu, directorul actual al DRDP Iaşi, a închiriat pentru o perioadă un sediu pentru instituţia pe care o conduce de la un cunoscut plătind mai mult decât au descoperit reporterii ZdI că solicita „imobiliarul” pe piaţa liberă. Curat, murdar, coane Fănică!

Cert este că şi în viitorul apropiat şoferii care au drum spre Iaşi şi vin dinspre Târgu Frumos sau trebuie să ajungă spre Roman şi Paşcani vor avea de îndurat pe acest sector de drum. Tunelul profilat la orizont este unul întunecat, luminiţa din celălalt capăt nici măcat nu licăre. Singura speranţă este să fie construit sectorul de autostradă spre Târgu Neamţ, dar şi aici vorbim mai mult de aşteptări decât de certitudini. Şi chiar dacă autorităţile responsabile se vor ţine de cuvânt şi vor începe aceste lucrări, el va putea fi circulat, într-un scenariu destul de optimist, peste cel puţin cinci ani. Până atunci, noi toţi cei care trecem prin zonă, dacă luăm câte o lopată şi lucrăm câte 30 de minute de fiecare dată când trecem pe acolo, vom face într-un timp mai scurt o cale să ocolim Podu Iloaiei şi să scăpăm de un stres inutil şi foarte costisitor.