Caută 
7 MIN
Cristian Lucescu, 28 ani, Iași: ”De luni bune, tatăl meu, în vârstă de 58 de ani, se plânge de dureri foarte mari la nivelul picioarelor. Nu este o persoană care să meargă la medic, dar l-am convins, la un moment dat, să se programeze la medicul de familie. Acolo, printre altele, i-a dat o recomandare să meargă la cardiologie și să facă o serie de investigații pentru boală arterială periferică, în contextul în care tatăl meu este un fumător înrâit. Drept să vă spun, nu am mai auzit până acum de această boală, el nu vrea să meargă să se investigheze, iar noi nu știm cât de serioase sunt lucrurile în ce îl privește, nu înțelegem nici de ce trebuie să meargă la cardiologie, dacă are probleme cu picioarele. De aceea, orice informație privind această suferință ne-ar ajuta foarte mult să vedem ce avem de făcut”.
Prof. Univ. Dr. Florin Mitu, Șef Clinică Medicină Internă și Cardiologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași: ”Boala arterială periferică (BAP) este afecțiunea care rezultă din progresia aterosclerozei la nivelul arterelor mari și mijlocii, cu obliterarea (înfundarea) acestora, la care se asociază fenomene de tromboză (cheaguri de sânge care blochează venele) locală. Evoluția bolii este îndelungată, iar simptomele sunt legate de severitatea și sediul obstrucțiilor arteriale, ca și de gradul de dezvoltare a circulației colaterale.
Factorii de risc ai bolii sunt, în general, factorii de risc ai aterosclerozei. Principalul vinovat de apariția bolii este fumatul. Ceilalți factorii de risc sunt: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, hiperfibrinogenemia, creșterea factorilor inflamatorii (cum ar fi creșterea proteinei C reactive).
Persoanele care suferă de BAP, prezintă o serie de simptome, cel mai important fiind durerea picioarelor. Un simptom comun al bolii arteriale periferice (BAP) este claudicația intermitentă. Aceasta este specifică afecțiunii și este descrisă de bolnav ca o crampă, constricție, greutate la musculatura gambei, coapsei sau fesei, care obligă pacientul să îsi oprescă efortul, ceea ce duce la ameliorarea durerii. Claudicația apare ca urmare a faptului că arterele sanguine de la membrele inferioare sunt îngustate sau chiar obliterate (înfundate) și nu pot furniza suficient sânge la nivelul membrelor inferioare pentru a le sprijini efortul. Totodată se acumulează lactat și alți produși rezultați din metabolismul anaerob, consecutiv ischemiei.
Durerea poate fi localizată în oricare parte a membrului inferior, de la gambă la coapsă sau fesă și poate cuprinde unul sau ambele membre inferioare. Simptomul se declanșează mai ales atunci când bolnavul parcurge o distanță mare pe jos, fără să se odihnească. Localizarea durerii poate da informații cu privire la sediul stenozei. Dacă claudicația este la nivelul fesei, șoldului sau coapsei obstrucția poate fi la nivelul aortei sau arterelor iliace. Durerea la nivelul gambei indică obstrucția arterei femurale sau poplitee. Este și localizarea cea mai frecventă a durerii din această boală, deoarece mușchiul gambei consumă mai mult oxigen decât alte grupe musculare în timpul mersului. Dacă durerea apare la nivelul piciorului sunt afectate arterele tibială sau peronieră.
Dacă durerea apare în repaus vorbim de ischemie periferică cronică. În această situație aportul de sânge nu acoperă nevoile metabolice musculare în repaus. Durerea are caracter permanent, se asociază cu amorțeli (parestezii), se accentuează la ridicarea membrului bolnav și se ameliorează în poziție cu piciorul coborât (declivă). Pacientul stă de obicei la marginea patului și își mișcă picioarele pentru a ameliora durerea. În aceste situații, durerea se asociază cu sensibilitate crescută a tegumentelor, chiar purtarea unei haine sau a pantalonilor accentuează durerea. Durerea poate fi de intensitate mică sau poate lipsi la cei cu daibet sau cu neuropatie.
În timpul somnului, persoanele cu BAP pot avea crampe sau spasme musculare, de obicei, localizate în călcâi, laba piciorului sau degetele picioarelor. Durerea poate fi ameliorată prin legănarea piciorului la marginea patului, gravitația permițând fluxului de sânge să ajungă în picioare.
BAP poate determina și modificări ale unghiilor și pielii membrelor inferioare. Pentru că picioarele nu mai sunt irigate cu fluxul sanguin normal se poate observa pierderea părului de pe picioare sau creșterea sa mai lentă după îndepărtare. Pielea picioarelor poate deveni lucioasă și întinsă, iar unghiile se pot îngroșa sau pot crește mai lent și sunt friabile. Toate aceste manifestări apar, de obicei, împreună.
Unul dintre semnele specifice bolii este și schimbarea culorii pielii de pe picioare, care poate deveni albicioasă. Totuși, după ce piciorul este legănat la marginea patului, pielea se va înroși sau va fi violacee, deoarece apare dilatarea vaselor de sânge pentru a amplifica fluxul sanguin către membrele inferioare. În unele cazuri, picioarele sau degetele devin palide sau albăstrui, din cauza lipsei de circulație a sângelui în acea zonă.
Picioarele reci la atingere pot indica, de asemenea, prezența BAP. Întotdeana cînd apare acest simptom, trebuie semnalat medicului.
La persoanele în care boala se află într-un stadiu avansat, diminuarea circulației poate determina dificultăți în vindecarea ulcerațiilor de la nivelul picioarelor. Ulcerele au zona centrală palidă, margini neregulate, apar la pulpa degetelor, mai ales a halucelui (degetul mare de la picior), pe fața plantară a regiunii celorlate degete de la picior sau la călcâi, în zonele de presiune, și au mărimi variate.
Cunoscute sub denumirea de ulcere ischemice, acestea ar trebui tratate rapid. Culoarea acestor ulcerații poate fi maronie sau neagră și adesea acestea sunt dureroase (spre deosebire de ulcerațiile piciorului diabetic, care nu sunt dureroase).
Dacă o persoană își simte picioarele amorțite sau slăbite, în timp ce se odihnește, acesta ar putea fi un semn al BAP.
În stadiile avansate ale bolii, mușchii gambei se pot atrofia sau dimensiunea gambei se poate diminua. Lipsa adecvată a fluxului sanguin poate determina un declin al numărului și dimensiunilor fibrelor musculare.
La majoritatea oamenilor, simptomele sunt ușoare și suportabile, dar o mică parte din bolnavi pot experimenta simptome extreme. În stadiile avansate, boala poate provoca moartea țesutului și chiar gangrena.
Tratamentul BAP are ca scop: stoparea evoluției leziunilor ateromatoase parietale, creșterea irigației arteriale periferice, limitarea extensiei procesului trombotic, evitarea atingerii nivelului critic al ischemiei cu risc de amputație, ameliorarea calității vieții prin ameliorarea simptomelor și creșterea perimetrului de mers.
Tratmentul BAP are mai multe componente: tratamentul igieno-dietetic, tratamentul medicamentos, tratamentul balneofizioterapic și tratamentul intervențional de revascularizare.
Tratamentul igieno-dietetic este foarte important și util indiferent de stadiul bolii. Acesta constă din: mers pe jos până la limita claudicației. Se preferă plimbările pe teren plat, cu viteză și pauze adecvate, minim 30 de minute/zi, cel puțin 3 zile/săptămână (deși, de preferat ar fi să aibă loc zilnic). Mersul favorizează irigarea capilară și favorizează întoarcerea venoasă. Sunt pacienți care își cresc distanța de mers după cîteva luni de mișcare.
Gimnastica vasculară tip Burger este foarte utilă. Constă din 3 min ridicat vertical, cu sprijin de perete, 3 min stat vertical pe o canapea cu picioarele în jos și 5 min repaus la orizontală.
Este important de evitat frigul (poate determina vasospasm), și căldura excesivă.
În schimb, este absolut obligatoriu oprirea fumatului.
Se recomandă o igienă riguroasă a picioarelor (evitarea încățămintei strânse pe picior, spălare zilnică și uscare prin tamponare, nu prin frecare, evitarea oricăror traumatisme (lovituri) locale, tratament chirurgical al unghiei încarnate și tăierea unghiilor drept, nu rotunjit, schimbarea zilnică a ciorapilor și folosirea celor de bumbac vara, iar iarna utilizarea șosetelor de lână. Se vor evita ciorapii din material sintetic.
Dieta trebuie să respecte reducerea aportului de grăsimi saturate bogate în colesterol și creșterea consumului de legume și fructe proaspete. Este importantă și reducerea consumului de sare și a dulciurilor în alimentație.
Este important și obligatoriu tratamentul cu statine (medicamente care scad colesterolul rău – LDL colesterolul). În BAP, trebuie să reducem LDL colesterolul la valori sub 55 mg/dl. Dacă pacientul are și hipertensiune arterială se recomandă reducerea TA (prin dietă și medicație) la valori sub 140/90 mmHg. Iar dacă bolnavul are și diabet zaharat se recomandă ca hemoglobina glicolizată A1c să fie sub 6,5%. Medicamentele vasodilatatoare constau din: cilostazol, prostaglandine, antiagregante, anticoagulante sau tratament trombolitic. Dozele, schemele de tratament și durata de administrare vor fi stabilite de medicul specialist.
Tratamentul balneofizioterapic constă din: masaje, gimnastică vasculară, fizioterapie, băi carbogazoase, mofete cu CO2 cu efect vasodilatator.
Terapia intervențională de revascularizație se indică la pacienții cu ischemie critică (cei cu claudicație intermitentă progresivă și invalidantă, cei cu claudicație de repaus sau pacienții cu ulcerații ischemice).
Angioplastia transluminală percutană folosește un cateter cu balonaș care este poziționat în zona stenozantă și, prin umflarea lui și, uneori, plasarea unui stent, poate înlătura obstacolul. În prezent aceste endoproteze vasculare (stenturi) pot să aibă incluse și substanțe farmacologic active cu rezultate mult mai bune și complicații ulterioare mult reduse față de primele stenturi metalice.
Metodele chirurgicale au indicație doar în formele severe de boală.
Se poate folosi trombendarterectomia, pontajul (by-pass-ul) arterial, tratamentul ulcerațiilor și al gangrenei infectate, chirurgia de amputație (în formele foarte avansate).
De aceea, vă recomand să mergeți cu tatăl dvs la un consult, pentru a stabili atât stadiul BAP, dacă se confirmă această ipoteză, dar și un tratament care să nu permită evoluția bolii și care să permită o calitate a vieții cât mai bună”.
