Rezultatele, publicate săptămâna trecută, sunt încurajatoare pentru bărbații care doresc să evite problemele sexuale și de incontinență legate de tratament, a declarat dr. Stacy Loeb, specialist în cancer de prostată la NYU Langone Health, care nu a fost implicat în cercetare.

„Nu a existat nicio diferență în ceea ce privește mortalitatea prin cancer de prostată la 15 ani între grupuri”, a spus Loeb.

De asemenea, supraviețuirea cancerului de prostată pentru toate cele trei grupuri a fost ridicată, 97%, indiferent de abordarea tratamentului.

Rezultatele au fost publicate în New England Journal of Medicine, și prezentate la o conferință a Asociației Europene de Urologie din Milano, Italia.

Bărbații diagnosticați cu cancer de prostată localizat nu ar trebui să intre în panică sau să grăbească deciziile de tratament, a explicat la rândul său autorul principal, dr. Freddie Hamdy, de la Universitatea din Oxford. În schimb, ei ar trebui „să ia în considerare cu atenție posibilele beneficii și prejudicii cauzate de opțiunile de tratament”.

Un număr mic de bărbați cu risc ridicat sau cu o boală mai avansată au nevoie de tratamente urgente, a adăugat el.

Cercetătorii au urmărit mai mult de 1.600 de bărbați din Marea Britanie care au acceptat să fie repartizați aleatoriu pentru a fi supuși unei intervenții chirurgicale, radioterapie sau monitorizare activă. Cancerul pacienților era limitat la prostată, o glandă care face parte din sistemul reproducător.

Bărbaților din grupul de monitorizare li s-au făcut periodic analize de sânge și unii dintre ei au fost supuși ulterior unei intervenții chirurgicale sau radiații.

Decesul din cauza cancerului de prostată a survenit la 3,1% din grupul de monitorizare activă, la 2,2% în grupul de intervenție chirurgicală și la 2,9% în grupul de radioterapie, diferențe considerate nesemnificative din punct de vedere statistic.

La 15 ani, cancerul se extinsese la 9,4% din grupul de monitorizare activă, la 4,7% din grupul de chirurgie și la 5% din grupul de radioterapie.

Studiul a fost demarat în 1999, iar experții au declarat că practicile de monitorizare din prezent sunt mai bune, imagistica prin RMN și testele genetice ghidând deciziile de tratament.

„Acum avem mai multe modalități care ne ajută să depistăm răspândirea cancerului”, a spus dr. Loeb.

În SUA, aproximativ 60% dintre pacienții cu risc scăzut aleg monitorizarea, numită acum supraveghere activă.

Potrivit dr. Hamdy, specialiștii au văzut diferența în ceea ce privește răspândirea cancerului la 10 ani și se așteptau ca aceasta să facă o diferență în ceea ce privește supraviețuirea la 15 ani, „dar nu a fost așa”. Medicul a spus că răspândirea bolii nu înseamnă decesul prin cancer de prostată.

„Aceasta este o descoperire nouă și utilă pentru bărbați atunci când iau decizii cu privire la tratamente”, a declarat medicul.

Cercetarea a fost finanțată de Institutul Național pentru Cercetare în Sănătate și Îngrijire din Marea Britanie.