Cât de puternic e Iohannis

Teoretic, Iohannis e cel mai puternic om din România. Ca preşedinte, nu doar că are în spate cel mai mare număr de voturi, beneficiind astfel de cea mai solidă legitimitate, dar e şi omul cu cele mai importante atribuţii constituţionale. El are cel mai greu cuvânt de spus, atunci când nu e chiar direct responsabil de cele mai importante numiri în funcţiile cheie din justiţie, din serviciile de informaţii, din armată şi nu în ultimul rând de la vârful executivului, mai exact a premierului, dar şi din câteva poziţii guvernamentale importante. Iar acolo unde nu poate decide, poate refuza.

Dar asta, cum spuneam, e mai degrabă în teorie. Pentru că aşa spun Constituţia şi legile ţării. În practică, depinde de om. Pentru că poţi să ai un preşedinte cu ambiţii pentru mai mult decât îi oferă fişa postului, cum a fost, spre exemplu, Traian Băsescu, sau poţi să ai unul care fie din nepricepere, fie din comoditate, fie din alte motive, îi lasă pe alţii să-i facă treaba, cum ar putea părea că e cazul cu Iohannis. Dar mai e şi a treia posibilitate şi aici cred că se încadrează de fapt actualul preşedinte. Şi anume ca puterea pe care teoretic o are cel de la vârful statului să fie în mare măsură în altă parte, deţinută de alţii.

Iohannis nu a ajuns de capul lui la Cotroceni, el fiind produsul unor aranjamente politice făcute la Bucureşti de pe vremea când încă era primar la Sibiu, aranjamente care aveau să ducă în final la constituirea USL-ului în 2011. O alianţă dintre PSD şi PNL gândită să pună capăt regimului Băsescu şi în care Iohannis n-a avut aproape niciun cuvânt de spus. El a fost scos la un moment dat ca dintr-un joben, adus de la Sibiu şi plimbat prin Bucureşti pe la diverse întâlniri de taină, apoi pe la televiziuni, pentru că cei cu adevărat puternici care au pus la cale USL-ul, aveau nevoie de o interfaţă cât mai credibilă. Aşa s-a trezit deodată primarul neamţ de la Sibiu „puternicul zilei” la Bucureşti.

Nu cred că am avut până acum vreun politician mai „pus cu mâna” ca Iohannis. Până la a fi propus prima dată pentru poziţia de premier al USL, în 2009, Iohannis nu însemna nimic în politica mare de la Bucureşti. Absolut nimic. Şi pentru ca cercul să se închidă perfect, azi avem din nou USL şi pe fosta marionetă a vechiului USL la vârful statului. Puterea care l-a adus cândva la Bucureşti, continuă să-l ţină în geam la Cotroceni de ani de zile pentru că s-a dovedit cea mai bună alegere: nu deranjează pe nimeni, tace şi semnează. Şi schiază.