Caută 
4 MIN
Nimeni nu a mai efectuat vreodată până acum un transplant de vezică urinară la om, dar acest lucru ar putea fi pe cale să se schimbe. Urologii de la Keck Medicine, din California, Statele Unite, lansează un studiu clinic pentru a efectua primul transplant de vezică urinară umană din lume. Studiul urmează să selecteze în mod activ potențialii participanți la acest prim tip de transplant.
Din punct de vedere tehnic, provocările unui astfel de transplant includ anatomia vasculară pelviană profundă complexă, vizualizarea intraoperatorie limitată și complexitatea ridicată a procedurii.
Echipa de specialiști americani de la Keck raportează efectuarea unor studii pentru dezvoltarea tehnicii de prelevare robotică și autotransplant de alogrefă vezicală compozită vascularizată.
Studiile oferă primii pași importanți în dezvoltarea tehnicilor de transplant robotic de vezică urinară la om, potrivit revistei The Journal of Urology, un jurnal oficial al Asociației Americane de Urologie (AUA).
„Studiul nostru este primul raport privind autotransplantul de vezică urinară la donatori umani aflați în moarte cerebrală, ca un pas pregătitor necesar pentru transplantul clinic de vezică urinară la pacienți în viață”, a declarat într-un comunicat dr. Inderbir S. Gill, de la Facultatea de Medicină Keck din Los Angeles.
Deși transplantul este un tratament acceptat pentru multe tipuri de insuficiență de organe, transplantul de vezică urinară umană nu a fost niciodată efectuat până acum.
Acest lucru reflectă, în parte, provocările pe care le implică o astfel de procedură, inclusiv dificultatea de a obține accesul chirurgical la pelvisul profund și anatomia complexă a vaselor de sânge din acea zonă.
Pacienții cu afecțiuni terminale ale vezicii urinare care fac vezica inutilizabilă pot fi supuși unei intervenții chirurgicale de extirpare a vezicii urinare (cistectomie).
Aceasta este urmată de un anumit tip de procedură de deviere pentru a restabili funcția urinară, de obicei folosind un segment din țesutul intestinal al pacientului.
Deși aceste proceduri de reconstrucție au o rată de succes ridicată, ele prezintă un risc substanțial de complicații pe termen scurt și lung.
Acum, echipa de la Keck a efectuat o serie de studii preclinice fundamentale pentru a dezvolta tehnica de transplant robotic de vezică urinară.
Experiența a inclus trei modele de autotransplant – îndepărtarea vezicii urinare și a țesuturilor asociate, inclusiv arterele, venele și ureterele; pregătirea acesteia ca și cum ar proveni de la un donator uman; și transplantarea organului pregătit înapoi în donator.
• Modelul animalului viu. Experimentele inițiale au fost efectuate pe porci, datorită similitudinii generale a tractului urinar și a vaselor de sânge cu anatomia umană.
• Modelul cadavrului uman. Acesta a fost urmat de un model pulsatil de cadavru uman, conceput pentru a simula fluxul sanguin la un pacient viu.
• Model de donator cu inimă care bate. Tehnici similare au fost apoi efectuate pe donatori cu inima care bate, donatori decedați, care au fost declarați în moarte cerebrală. Această fază a inclus cinci subiecți ale căror familii și-au dat consimțământul pentru donarea de organe, dar care nu erau eligibili din cauza altor boli.
Tehnicile dezvoltate pe modelele animal și cadavru au fost aplicate cu succes la donatorii cu inima care bate.
În toate cele trei modele, timpii de operare pentru autotransplantul robotizat au scăzut odată cu experiența.
La donatorii cu o inimă care bate, timpul chirurgical total a scăzut de la 10,5 la 4,7 ore.
Transplantul de vezică urinară ar putea fi o „opțiune de tratament viabilă” pentru pacienții selectați
Trei din patru încercări de autotransplant robotic la donatorii cu o inimă care bate au fost reușite, rezultând un flux sanguin bun către vezica transplantată.
Într-unul dintre cazuri, donatorul a fost menținut în viață timp de 12 ore pentru a confirma viabilitatea continuă a vezicii urinare transplantate.
În comparație cu chirurgia deschisă, s-a considerat că abordarea robotică facilitează în mod semnificativ operația de cistectomie (îndepărtarea vezicii urinare) a donatorului, datorită accesului tehnic superior în pelvisul profund și controlului vaselor de sânge.
Pe baza acestei riguroase activități de dezvoltare preclinică, echipa de la Keck se pregătește pentru studiul clinic inițial de fezabilitate a transplantului de vezică urinară la om.
Dacă tehnica transplantului de vezică urinară poate fi dezvoltată și rafinată cu succes, aceasta ar putea deveni „o opțiune de tratament viabilă la o minoritate de pacienți bine selecționați și bine consiliați”, concluzionează cercetătorii.
Aceștia subliniază numeroasele întrebări rămase fără răspuns, inclusiv funcționarea pe termen lung a vezicii urinare transplantate, necesitatea unei terapii imunosupresoare pe tot parcursul vieții pentru a preveni respingerea organului și acceptarea de către pacienți a transplantului de vezică urinară față de procedurile standard de deviere a urinei.
Îți recomandăm
