Există trei clase de agenți cauzali: fungii (dermatofiții) și levurile care dau peste 90% din cazurile de îmbolnăviri și, foarte rar, fungii nondermatofitici. Micoza unghiei este o afecțiune destul de des întalnită, contagioasă care se manifestă sub forma unor pete de culoare alb-gălbuie sub vârful unghiei.

Se întâlnesc mai multe feluri de infecții fungice ale unghiilor, incidența cea mai mare cu peste 95% din cazuri, având-o onicomicoza subunghială distală, cauzată de dermatofiți și levuri (candida). Cel mai frecvent, persoanele în vârstă prezintă această infecție care poate determina sau agrava problemele de deplasare.

 

Într-adevăr, onicomicoza poate afecta atât unghiile de la mâini cât și de la picioare. Statistic vorbind, unghiile de la picioare sunt mai supuse riscului infecțiilor (fiind „adăpostite“ de încălțăminte care menține mediul cald și umed propice înmulțirii acestora), la bărbați se întâlnește mai frecvent – îincălțămintea fiind mai puțin aerisită- dar, evident, apare și la femei.

 

Practic, agentul etiologic microscopic (fungul sau levura) se răspândește ușor în mediile umede și calde. Pe măsură ce avansează la nivelul unghiei, afecțiunea poate duce la decolorarea, îngroșarea și fărâmițarea sau ruperea marginii acesteia. Microtraumatismele, tăieturi accidentale minore, ce trec neobservate, favorizează infectarea. O oarecare diminuare a imunității nespecifice, de orice natură, favorizează perpetuarea infecției. 

 

Onicomicoza poate apărea aproape la orice vârstă. Circa 10% din populația țărilor dezvoltate suferă de această afecțiune, procentul putând crește până la 20%, în cazul celor de peste 60 de ani. Apariția acestei infecții este favorizată de umezeală (transpirația picioarelor), dar și de igiena necorespunzătoare în spații folosite în comun, precum saloane de cosmetică, săli de sport, piscine, saune etc. Un vector important și deseori neglijat de transmitere sunt pantofii de interior (folosiți de gazdele, eventual, contaminate) oferiți cu generozitate de persoanele în vârstă vizitatorilor. Un teren propice pentru apariția onicomicozei l-ar putea reprezenta și scăderea calitatii circulației sângelui la membrele inferioare (insuficiența drenajului venos) dar și un sistem imunitar slăbit. Practic, pe măsură ce unghiile cresc, pot deveni fragile și uscate, din cauza unor carențe functionale sau alimentare ale organismului. Microfisurile apărute în unghii devin o poartă de intrare pentru fungi.

 

Principalele semne ale instalarii infecției pot fi: albirea (mătuirea) unghiei, pierderea culorii naturale până la o culoare galben-maronie, modificarea texturii, apariția unor striuri și zone galbene în centrul unghiei, rugozitatea și îngroșarea unghiei, friabilitatea acesteia, miros neplăcut, apariția uneori a unui depozit abundent sau, mai grav, a unei pungi cu secreție sub unghie iar degetele se pot inflama, având aspectul unui bulb etc.

 

Este important de știut faptul că dacă micoza unghiei nu este diagnosticată și tratată corect, infecția se poate agrava cauzând durere și dificultate de mers. 

Diagnosticul corect al onicomicozei se realizează exclusiv prin examen de laborator prin identificarea directă (examen microscopic direct pe materialul prelevat și tratat corespunzător) sau în urma cultivării agentului patogen pe un mediu de cultură. Acest examen va fi însoțit de antifungigrama ce ghidează în alegerea moleculei optime care va fi folosită în tratament. 

 

Există și situații în care examenul de laborator pentru onicomicoză este negativ, situație în care sunt necesare examene complexe pentru a identifica etiologia modificării de aspect non micologice a unghiei (onicodistrofiei).

 

Odată certificat diagnosticul, se prescrie un tratament care, de cele mai multe ori, este de lungă durată, 6-7 luni, uneori, chiar peste un an. Tratamentul trebuie să fie ales cu mare atenție, în funcție de starea de sănătate generală a pacientului, unele medicamente putând avea efecte secundare, mai ales în cazul unor persoane care suferă de afecțiuni hepatice, gastrice, renale etc. Tratamentele administrate oral nu sunt recomandate femeilor gravide sau celor care alăptează.

 

Vindecarea are loc, de regulă, fără mari probleme, în afara duratei. În ce privește eșecurile, acestea sunt, de obicei, din cauza lipsei unui diagnostic corect.

Inițierea oricărui tratament pentru onicomicoză, bazat doar pe „examenul clinic“, în lipsa certificării diagnosticului și sensibilității agentului etiologic la antimicotice, prin examen micologic de laborator și antifungigramă, trebuie evitată. Durata tratamentului curativ si imposibilitatea efectuarii unei analize corecte ulterioare, decât în absența oricărui tratament minimum 3-4 luni, justifică precauțiile diagnostice, înainte de începutul acestuia“.