Caută 
3 MIN
Ei sunt cei care ar face faţă cu brio oricărei meserii. Sunt la fel ca olimpicii pe care-i pregătesc. Nu sunt rezultatul sistemului, sunt rezultatul pregătirii şi dedicării lor personale.
Trebuie majorate salariile profesorilor? Răspunsul este unul singur şi fără echivoc: DA! Întrebările mult mai greu de abordat sunt însă cât să fie cuantumul şi mai ales cum să fie realizată creşterea. O triplare sau chiar o dublare ar mulţumi pe toată lumea? Ar fi această măsură eficientă? Ar creşte calitatea serviciilor din educaţie? Cel mai probabil pe termen scurt, vorbim aici de cel puţin cinci ani, nu s-ar întâmpla aproape nimic pozitiv pentru elevi. Dublarea remuneraţiei nu va coincide cu dublarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite de elevi. Pentru a ajunge în punctul acesta este nevoie de mult mai multe schimbări în educaţie, nu se poate modifica un singur parametru şi gata problema este ca şi rezolvată. Cu singuranţă nu!
„Ziarul de Iaşi” a adresat cititorilor săi o întrebare pe pagina de internet: „Credeti că dacă salariile profesorilor ar fi dublate în urma grevei calitatea actului educaţional ar creşte?” Variantele de răspuns au fost: DA, PUŢIN, NU, NU ŞTIU. Au fost înregistrate 294 de răspunsuri dintre care: 21,77% pentru DA, 12,59% pentru PUŢIN, 60,54% pentru NU şi 5,1% pentru NU ŞTIU. Întrebarea nu are calitate de sondaj, nu este fundamentată ştiinţific şi nici eşantionul nu este controlat pentru a elimina cât mai multe dintre erorile inerente. Totuşi spune ceva: este un indicator, este ca o luminiţă îndepărtată care ne ghidează în întuneric. De aici nu trebuie să tragem concluzia că nu ar trebui dublate salariile profesorilor, ci doar că percepţia publicului este că actul educaţional nu ţine doar de bani, mai trebuie adăugat ceva în acest mix în aşa fel încât rezultatele să fie mulţumitoare pentru toată lumea.
Acel ceva susţinem că ar fi o salarizare bazată pe merit, diferenţiată în funcţie de performanţă, nu cum este cea din prezent. Mărirea de-a valma, cu acelaşi procent, a salariilor dascălilor nu va conduce la elevi mai bine pregătiţi, cum presupunem că ne dorim cu toţii să se ajungă. Profesorii care acum sunt motivaţi vor fi şi pe viitor. Pentru ei profesia nu este aleasă în funcţie de cuatumul salariului de la sfârşitul lunii. Sunt alte pârghii care-i determină în fiecare zi să vină mai bine pregătiţi în faţa copiilor. Ei sunt cei care ar face faţă cu brio oricărei meserii. Sunt la fel ca olimpicii pe care-i pregătesc. Nu sunt rezultatul sistemului, sunt rezultatul pregătirii şi dedicării lor personale. Pentru ceilalţi, pentru care cuatumul salariului contează aproape exclusiv, trebuie impusă o serie de condiţionalităţi obiective şi clare în funcţie de care să le fie leafa mai mică sau mare.
Nu ar fi rău ca un debutant să câştige cât un profesor cu o experienţă de 20 de ani, poate chiar şi mai mult, asta desigur în condiţiile în care el ar fi mai „bun”/ performant decât seniorul. Este posibil acest lucru? Da. Este perfect fezabil. Aşa s-ar reuşi să se scoată la suprafaţă mult mai multe talente. Este nevoie doar de un set de criterii clare (cuantificabile) în funcţie de care salariile să fie mai mari sau mai mici. Nu este de ici de colo ca un tânăr ieşit de pe băncile şcolii să ştie că dacă trage tare are şanşa la un câştig mulţumitor. Dacă mărim mâine salariile profesorilor, în masă, cu 60% sau chiar le dublăm şi nu schimbăm nimic în sistem nu ajungem la rezultatul dorit: creşterea calităţii actului educaţional. Peste zece ani vom purta din nou exact aceeaşi discuţie. Concurenţa nu este privită acum de sistem în mod pozitiv, nu este deloc încurajată, mai degrabă este descurajată. Uniformizarea este la modă. Pe de altă parte, concurenţa este în natură o constantă la fel de veche ca şi lumea.
Îți recomandăm
