Cum au crescut în sondaje la Iaşi Făt Frumos din boscheţii de pe Cacaina şi Greuceanu din tufarii de la Cetăţuia?

Da, despre acela este vorba: sondajul în care Mihai Chirica era cotat cu o creştere mai ceva decât Făt Frumos din boscheţii de pe Cacaina, iar colegul Costel Alexe cu o creştere precum Greuceanu din tufarii pădurii Cetăţuia. Adicătelea, dacă ne amintim noi bine, vlădică de la Premărie era cotat pe la 50%, iar al doilea, vodă de la CJ, pe la 33%.

Bine, acuma, ştim că e uşor să spui că s-a dat la pace cu firma de sondare şi s-a scos pe piaţă ce a vrut clientul. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa, mai ales când, precum cazul de mai sus, comanda fiind una de la Bucureşti, e vorba despre o firmă de sondare veche şi cu renume naţional, nu una de casă, înfiinţată ieri şi desfiinţată după prestarea scandaloasă. Şmecheriile se fac aşadar şi în cazul firmelor serioase, dar ceva mai elaborat. Iar în cazul de faţă, după cum ne spune un amic cunoscător în materie, cică manipularea, una de-a dreptul ordinară, s-a făcut la marea astă: şi clientul să fie mulţumit, şi prestatorul să aibă conştiinţa împăcată că nu a prezentat minciuni.

Mai concret, cică în cazul de faţă s-a procedat aşa cum nicio metodologie sociologică nu recomandă a se face: la procentele alocate unui candidat, precum Chirica sau Alexe, nu îi ia în calcul şi pe cei care spun ca se duc sigur la vot, dar încă nu sunt hotărâţi cu cine votează… Ceea ce, în mod cert, este total incorect să-i elimini din analiză, mai ales, cum spune amicul, mai avem vreo doi ani până la alegeri. Adică, precum în cazul de faţă, dacă ai vreo 30-40% din respondenţi care spun ca sunt hotărâţi să se ducă la vot dar încă nu ştiu cu cine vor vota, atunci procentele celor doi ar fi fost cu totul altele. De-un par egzamplu, la Chirica s-ar putea duce uşor spre 25-30%, nu la 50%. Atât am avut de spus despre sondăjoi. Gata: de-acuma la anul despre ce-o mai fi cu el…

Mazacu Parpalac, omul lui Paralexe

Şi ca să nu rămâne nimenea supărat pe la casa cu pătrate că, iote, trece anul şi nu am scris nimica despre el, fie de bine sau de rău, haideţi aşadar să vă spunem două vorbe şi despre personagiul care, după cum bârfeşte coconetul la cafeluţa de dimineaţă, este cel mai enervat pe care l-a adus Paralexe în instituţiune. Da, aşa este, aţi ghicit, despre Mazacu Parpalac este vorba, acel june prim amic cu Paralexe pe care acesta l-a uns manager de giudeţ, dar despre ale cărui atribuţiuni nimeni nu prea ştie nimica.

Zice lumea că junele era mai cu respect şi mergea mai pe burtă pe acolo la început, dar acuma umblă numai cu capul pe sus, nu mai salută pe nimeni, başca merge pe holuri cu mai multă importanţă chiar şi decât şeful Paralexe. Să fie oare de la alinierea asta de planete?

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.