Tiparul de respirație și impactul pe care acesta îl are asupra creierului pot întări sau slăbi puterea de formare a memoriei, relevă o nouă cercetare. Descoperirile ar putea fi de ajutor în tratarea tulburărilor cerebrale și a problemelor de sănătate mintală.

Comportamentul respirator natural și spontan al organismului este cunoscut sub numele de activitate respiratorie medulară, după numele medulla oblongata – centrul de control al respirației din creier.

De o importanță deosebită este un mic grup de neuroni din ceea ce este cunoscut sub numele de Complexul Pre-Bötzinger (PreBötC), care se află în interiorul medulla oblongata (bulbul rahidian).

„Respirația este o acțiune fundamentală în susținerea vieții la mamifere”, explică neurologul Nozomu Nakamura, de la Universitatea Medicală Hyogo, din Japonia.

Deși detaliile funcției respiratorii asupra stărilor cerebrale rămân neclare, studii recente sugerează că respirația poate juca un rol important în timpul stărilor cerebrale.

În acest nou studiu, oamenii de știință au intervenit în complexul PreBötC la șoareci modificați genetic. Ei au descoperit că, atunci când au oprit temporar respirația șoarecilor, animalele au fost mai puțin capabile să formeze amintiri importante în timpul testelor de recunoaștere a obiectelor și de condiționare a fricii.

Mai mult, pauzele de respirație păreau să afecteze, de asemenea, activitatea hipocampusului (cheia stocării memoriei pe termen lung și pe termen scurt) în timpul rememorării.

În alte teste, forțarea unor modele de respirație neregulată a îmbunătățit amintirile șoarecilor, în timp ce încetinirea respirației a înrăutățit amintirile șoarecilor.

Cercetările anterioare ale aceleiași echipe demonstraseră deja că trecerea de la expirație la inspirație la începutul sau la mijlocul unei sarcini de memorare – cunoscută din punct de vedere tehnic sub numele de tranziție de la expirație la inspirație (EI) sau de la începutul inspirației – îi făcea pe oameni mai lenți și mai puțin exacți în a-și aminti anumite informații.

Acest studiu a fost urmat de un altul care a folosit scanări ale creierului pentru a lega performanța mai slabă a memoriei de dezactivarea joncțiunii temporoparietale (TPJ).

TPJ se ocupă de multe sarcini diferite, procesând informații din interiorul și din exteriorul corpului și găsind răspunsuri adecvate.
Cercetătorii sugerează că anumite tipare de respirație – inclusiv tranziția EI – resetează procesarea pe care o face TPJ.

De asemenea, TPJ ar putea fi implicată în fluctuațiile de performanță a memoriei observate la șoareci.

Aceste efecte trebuie încă să fie reproduse la oameni, în studiile viitoare.

Se cunosc deja diferitele legături dintre respirație și creier – de exemplu, modul în care exercițiile de respirație ne pot ajuta să ne calmăm – iar echipa care a realizat noua lucrare sugerează că ajustarea deliberată a tiparelor noastre de respirație ar putea ajuta și în alte moduri terapeutice.

„Determinarea rolurilor detaliate ale respirației și ale mecanismelor moleculare din creier este un subiect de cercetare viitoare pentru a înțelege efectele toleranței la stres”, spune dr. Nakamura.

Potrivit acestuia, modul de manipulare a respirației și aplicarea exercițiilor de respirație ar putea juca un rol cheie în tratamentul și terapia depresiei și a tulburărilor neuropsihiatrice.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications.