Diabetul tip 2 este frecvent depistat cu întârzâiere deoarece peroanele ignoră simptomele ;I uneori chiar valorile glicemiilor effectuate periodic sau întâmplător. Există personae care îşi fac glicemii anual dar ignoră valorile mai ridicate sau la limită, valori care pot anunţa un prediabet. De exemplu, dacă în primul an rezultatul glicemiei a fost 80, în al doilea an 90, iar în al treilea an 100 – acestea pot fi considerate valori normale ale glicemiei. Dar, atenţie: o creştere a glicemiei, chiar dacă e în limite normale (până la 110), ar trebui să fie un clopoţel de alarmă. „Poate semnala existenţa unui prediabet – stare ce precede apariţia diabetului. Acolo unde glicemia este spre limita superioară – trebuie efectuate controale. Dacă valoarea glicemiei se duce spre nivelul superior (100-110), medicul de familie trebuie să trimită pacientul la specialist. Acesta este singurul în măsură să hotărască dacă e necesar testul de toleranţă la glucoză. Test care poate arăta dacă există sau nu prediabet. Dacă aveţi şi rude cu diabet – părinţi, bunici, fraţi – ar fi bine să faceţi acest test de toleranţă la glucoză pentru a depista din timp un diabet sau un prediabet“, a subliniat dr. Mihaela Diaconu Şotropa, medic în cadrul Clincii de Diabet şi Boli de Nutriţie a Spitalului „Sf. Spiridon“ Iaşi. TTGO ( testul de toleranţă la glucoză) este mijlocul cel mai utilizat şi mai sensibil în depistarea precoce a diabetului. Dacă eliberarea insulinei este deficitară sau există o rezistenţă periferică la insulină, glicemia creşte semnificativ. În mod normal, insulina răspunde repede la o doză crescută de glucoză orală (încărcare cu glucoză). Testul nu este dureros ;I nu necesită internare ţn spital. Cu trei zile înainte de testare este indicat ca pacientul să aibă o alimentaţie care să includeă cel puţin 150 g de glucide (deci nu post sau cură de slăbire). TTGO se efectuează dimineaţa, în repaus, după minim 8 ore de post nocturn.

În dimineaţa efectuării TTGO, pe nemâncate, pacientului i se recoltează sânge venos pentru dozarea glicemiei a jeun. Imediat după ce I se ia sănge, persoana va trebui să bea o soluţie formată din 75 g de glucoză dizolvată’ în 300 ml de apă în decurs de 5 minute. După două ore în care pacientul stă liniştit, nu face efort deosebit, nu bea, nu mănâncă, nu fumează, i se recoltează din nou sânge i se dozează din nou glicemia. La subiectii considerati sănătoşi, după administare orală de glucoză, glicemia creşte uşor şi revine la normal în 2-3 ore, la diabetici, nivelul seric de glucoză creşte mult, şi nu revine la normal timp de mai multe ore.

Simptomele diabetului de tip 2

La persoanele care sunt diagnosticate cu diabet de tip 2 simptomatologia este insiduoasă, ea se manifestă mai puţin accentuat, pe parcursul unor ani chiar. Simptomele care pot semnala existenţa unui diabet de tip 2 şi care ar trebui să ne trimită la medic sunt:

* dureri de picioare;

* persoana în cauză oboseşte foarte uşor fără motiv şi prezintă somnolenţă nejustificată;

* bolnavul poate face un accident vascular sau infecţii la degete, infecţii urinare;

* sete;

* urinează des, mai ales noaptea;

* obezitatea, bolile cardiace pot predispune la diabet;

* în timp, bolnavul poate slăbi în greutate. Când vine la medic spune că de slăbeşte câţiva ani chiar dacă mănâncă;

* unele persoane, paradoxal, simt mereu nevoia de a consuma dulciuri.

Persoane cu risc crescut de a face prediabet şi diabet de tip 2 

* geamănul monozigot al unui pacient cu diabet tip 2 (50%);

* rude de gradul I obeze ale unui pacient cu diabet zaharat tip 2 (50%);

* femeile care au născut un copil cu greutate mare la naştere;

* persoanele vârstnice (peste 60 de ani) sedentare şi hipertensive (30%); 

* persoanele obeze (25%);

* persoanele cu rude de sânge cu diabet (inclusiv bunici, străbu­nici – 25%).