Din greșeală în greșeală spre victoria finală

Un articol publicat recent de „Rise Moldova” explorează modul în care Kremlinul încearcă să-și extindă influența în Republica Moldova și să își atingă propriile interese geostrategice în regiune.

Potrivit articolului, Kremlinul a dezvoltat un plan complex pentru Republica Moldova („Obiectivele strategice ale Federației Ruse în Republica Moldova”), care vizează destabilizarea guvernului, subminarea independenței și suveranității țării și, într-un final, contracararea politicii expansioniste a României în zonă prin preluarea controlului de facto asupra Republicii Moldova până în 2030. Evident, Rusia nu a ascuns niciodată că dorește să împiedice apropierea Republicii Moldova de Occident și să-și consolideze influența în regiune, iar acest plan constă în mai multe etape care includ finanțarea partidelor și organizațiilor pro-ruse din Moldova, stimularea diviziunilor politice și etnice din țară precum și subminarea instituțiilor democratice ale statului. 

În analiza „Rise Moldova” este explicat foarte limpede că o parte importantă a strategiei Kremlinului o reprezintă finanțarea partidelor și organizațiilor pro-ruse din Moldova, aceste organizații primind deja sume semnificative de bani de la Moscova, ceea ce le-a permis să încerce să-și extindă influența în țară. De-a lungul timpului, acestea au încercat să promoveze o retorică anti-occidentală și pro-rusă, lucru care poate duce la creșterea tensiunilor interne și la amplificarea diviziunilor politice și etnice peste Prut.

Un alt aspect al planului Kremlinului îl reprezintă subminarea instituțiilor democratice ale statului. Acest lucru se poate face prin atacarea independenței și imparțialității sistemului judiciar și prin manipularea mass-media. Kremlinul încearcă să-și folosească influența, atâta cât a mai rămas astăzi, pentru a promova mesaje anti-guvernamentale și anti-occidentale în presa din Moldova, vizând polarizarea opiniei publice și diminuarea încrederii în instituțiile democratice ale statului.

În final, articolul evidențiază faptul că situația din Moldova este preocupantă și că este nevoie de acțiuni concrete pentru a proteja independența și suveranitatea țării. 

În ciuda faptului că obiectivele acestui plan par a fi alarmante, ele nu sunt deloc surprinzătoare, aceste tactici fiind deja folosite peste Prut încă din 1992, când o regiune din estul Republicii Moldova s-a autoproclamat separatistă și a primit sprijinul militar din partea Rusiei. După ce s-a ajuns la un acord de pace în 1994, forțele armate ale Rusiei și-au menținut rolul de paznici în enclava separatistă, fapt care a menținut Republica Moldova divizată și a subminat poziția sa politică și economică.

„Documentul este unul interesant, dar care arată că strategii Kremlinului sunt cu un pas în urmă față de situația generală din cauza războiului din Ucraina și datorită capacității regionale a țărilor UE și a altor organizații internaționale de a se mobiliza și de a face față intențiilor Rusiei de a realiza acest lucru”, a declarat Sergiu Diaconu, Șeful Cabinetului Prim-Ministrului Republicii Moldova, după lecturarea Planului apărut în spațiul public. În ciuda eforturilor sale constante, Rusia nu a reușit niciodată să preia controlul de facto asupra întregii Republici Moldova. Deși timp de ani și ani de zile Kremlinul a fost un susținător al Partidului Comuniștilor și al Președintelui Voronin, ulterior al Partidului Socialiștilor și al președintelui Igor Dodon, iar astăzi cochetează cu partidul unui oligarh fugar – fosta opoziție pro-europeană, devenită astăzi actuala putere executivă și legislativă, rămâne puternică și are sprijinul total al Uniunii Europene.

Planul născocit de niște năuci de la Kremlin are toate șansele să rămână doar o simplă maculatură pentru că Republica Moldova colaborează astăzi, mai eficient ca niciodată, cu partenerii săi din Europa și de peste ocean pentru a-și consolida relațiile și pentru a-și proteja suveranitatea și securitatea. Republica Moldova a devenit, între timp, un stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană, participă la acordurile de asociere cu Uniunea Europeană și își dezvoltă relațiile cu NATO și alte organizații internaționale pentru a-și consolida poziția în regiune.

În plus, Republica Moldova ia în acest moment foarte multe măsuri pentru a-și solidifica instituțiile democratice și statul de drept în țară, Guvernul de la Chișinău promovând reformele necesare pentru a asigura o guvernare eficientă și transparentă, pentru a combate corupția și pentru a proteja drepturile și libertățile cetățenilor.

În același timp, Republica Moldova își întărește capacitățile de apărare și ia măsuri pentru a-și proteja frontierele și teritoriul de orice amenințare, continuând să coopereze cu partenerii săi externi în materie de securitate și să-și dezvolte propriile capacități de apărare pentru a-și proteja suveranitatea și integritatea teritorială.

În acest moment, din fericire, ce și-a propus Kremlinul – pe hârtie – pentru Republica Moldova pare să nu se potrivească deloc cu realitatea din teren. Obiectivul pe termen scurt, stabilit să se implementeze până în 2022 („neutralizarea oricăror acțiuni prin care guvernul de la Chișinău încearcă demilitarizarea Transnistriei și evacuarea trupelor rusești din regiune”) a fost dezamorsat deja de către Dorin Recean, actualul premier de la Chișinău, care a cerut răspicat exact „demilitarizarea Transnistriei și evacuarea trupelor Moscovei”. „Creșterea influenței publicațiilor media rusești pe teritoriul Republicii Moldova”, obiectivul lui Putin pe termen mediu, pare să nu se mai întâmple până în 2025, așa cum se dorea, autoritățile de peste Prut interzicând deja șase posturi de televiziune care promovau propaganda rusă. Cât privește unul dintre principalele obiective pe termen lung – „Moldova să fie forțată să adere până în 2030 la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă și Uniunea Economică Eurasiatică”, ambele aflate sub controlul Kremlinului – nici acesta nu poate fi posibil atât timp cât guvernarea de la Chișinău merge cu toată viteza spre Uniunea Europeană.

La urmă, pentru desert, am păstrat un loc special unui alt rateu spectaculos al strategilor lui Putin: „deromânizarea Republicii Moldova, în paralel cu impunerea limbii ruse drept lingua franca”, altfel spus rusa urmând să devină principala limbă „de circulație internațională” folosită de către locuitorii Republicii Moldova. Numai că, ghinion! Acum două zile, Parlamentul de la Chișinău a adoptat legea prin care limba română devine – oficial – limba de stat a Republicii Moldova. 

Nu știu cum sună în limba rusă „din greșeală în greșeală spre victoria finală” însă, după cum se vede, există toate motivele să credem că strategii ruși au competența necesară pentru a încropi repejor un plan care să se finalizeze cu traducerea și implementarea corectă a acestei expresii.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova