Dr. Corneliu Dobre, medic primar dermatolog, Clinica de dermatologie, Spitalul Clinic de Urgențe ”Sf. Spiridon”: ”În primul rând, trebuie să aveți certitudinea că este vorba despre vitiligo. Și, pentru acest lucru trebuie să ajungeți la un medic dermatolog cu experiență pentru că, într-adevăr, simptomele pot fi comune mai multor suferințe.

 

În ce privește vitiligo, aceasta este o boală autoimună care se manifestă prin decolorarea pielii, a mucoselor și pilozității corporale, dar și a irisului în anumite situații. Motivul pentru care apare vitiligo este necunoscut, dar se suspicionează că procesele autoimune intervin în declanșarea bolii. În patologiile autoimune, celulele de apărare ale corpului atacă propriile structuri, în acest caz: melanocitele. Există anumiți factori declanșatori ai acestui proces, precum: stresul cronic, traumele psihice, arsurile solare sau expunerea pielii la diverși iritanți. De obicei, afecțiunea apare la copii sau la tineri (în intervalul 10-30 ani), la populația cu pielea mai închisă la culoare, dar simptomele persistă pe tot parcursul vieții. Alteori, apare în asociere cu hipertiroidismul.

 

Această boală nu este contagioasă și nu prezintă riscuri considerabile pentru viața celor afectați, dar creează disconfort psihic. Persoanele afectate de vitiligo se pot simți rușinate, complexate și pot simți dorința de a se izola de societate.

 

Practic, pacienții cu vitiligo prezintă o disfuncție a sintezei de melanină, iar melanocitele nu pot produce acest pigment. 

 

Melanocitele sunt celulele din piele care sintetizează melanina, pigmentul care dă culoare pielii. Cu cât pigmentul melanic este în cantitate mai mare, cu atât pielea este mai închisă la culoare. Melanocitele au un rol important în protecția pielii împotriva razelor UV. 

 

În stadiile incipiente ale evoluției, vitiligo se manifestă prin apariția petelor de culoare albă la nivelul feței și al membrelor, însă, cu timpul, modificările pot afecta mucoasa orală, irisul și organele genitale. Afecțiunea poate cuprinde și pilozitatea corporală, determinând apariția firelor de păr albe la nivelul scalpului, genelor și sprâncenelor.

 

Din punct de vedere al evoluției clinice, vitiligo poate fi:

– Universal: manifestat prin apariția petelor depigmentate pe toată suprafața corpului;

– Generalizat: petele depigmentate progresează similar sau sunt simetrice de o parte și de alta a corpului;

– Segmentar: se manifestă, de obicei, la copii și determină apariția petelor depigmentate pe zone restrânse ale tegumentului;

– Focal: se limitează la decolorare tegumentară restrânsă la câteva zone anatomice;

– Acrofacial: zonele afectate sunt situate la nivelul membrelor superioare și inferioare, perioral, al nasului și ochilor (iris și/sau gene și/sau sprâncene).

 

Deficitul de melanină predispune pacienții cu vitiligo la apariția eritemului solar chiar și în cazul expunerilor limitate la radiații UVA/UVB. Afectarea oculară poate determina inflamația irisului și/sau uveita, în urma expunerii la lumină solară care, în timp, poate duce la pierderea acuității vizuale.

 

Diagnosticul se stabilește pe baza informațiilor dobândite în urma efectuării anamnezei pacientului și examenului clinic al modificărilor de la nivelul pielii. Investigațiile paraclinice utilizate sunt reprezentate de biopsia pielii afectate și analize de laborator specifice bolilor autoimune reprezentate de anticorpii antinucleari și anticorpii anti tireoperoxidază.

 

În prezent nu există opțiuni terapeutice pentru vindecarea afecțiunii, metodele de tratament utilizate au ca scop doar încetinirea proceselor de distrucție autoimună melanocitară cu ajutorul topicelor corticosteroide și sau derivați de Vitamina D. Rezultatele în urma aplicării unguentelor pe bază de corticosteroizi sunt vizibile după câteva luni, această metodă de tratament prezentând anumite efecte secundare cum ar fi subțierea pielii. Cu cât suferința este mai veche, stabilizată, cu atât rezultatele oricărui tratament sunt mai puțin importante.

 

Se mai poate apela la fototerapie cu ultraviolete A și ultraviolete B; depigmentarea tegumentului sănătos, pentru obținerea unei colorații tegumentare uniforme; micropigmentare. 

 

Dar, repet, tratamentul împotriva zonelor depigmentate ale pielii nu are o eficacitate mare, însă poate reduce intensitatea petelor. 

 

Acestor persoane li se recomandă aplicarea cremelor cu factor de protecție solară înaltă, chiar și în cazul expunerii limitate la radiații UV, adoptarea unei vestimentații adecvate, care să protejeze pielea și purtarea ochelarilor de soare reprezintă câteva dintre metodele de prevenție ale complicațiilor acestei boli”.