De fapt, prostata este o glandă de dimensiunea unei mandarine, face parte din sistemul reproducător masculin, este situată în partea de jos a vezicii urinare și produce fluidul menit să protejeze spermatozoizii în procesul de fecundare a ovulului.

Creșterea în dimensiune a prostatei este un proces firesc al înaintării în vârstă (dar nu la toți bărbații!) iar când glanda se mărește excesiv, sau mai corect spus, când strangulează uretra, poate cauza probleme de sănătate.

 

Începând cu vârsta de 25 de ani, prostata adultă se poate mări într-un ritm lent. Acest fenomen poartă denumirea de hiperplazie benignă de prostată (HBP) și nu ridică probleme grave de sănătate. Abia dupa vârsta de 45-50 de ani, bărbații încep să resimtă consecințele măririi prostatei, care conduc deseori la necesitatea repetată de a urina (mai ales pe timpul nopții) și la imposibilitatea de a elimina urina complet.

 

Tulburările urinare produse de prostata mărită se explică prin faptul că această glandă înconjoară uretra (canalul care transportă urina), iar când crește în dimensiuni, apasă pe aceasta și face micțiunea dificilă.

 

Printre cele mai frecvete simptome ale acestei probleme se numără urinări dese diurne și nocturne, nevoia imperioasă de a urina, ce aproape nu poate fi controlată, senzație de disconfort la urinare, (pacientul urinează cu efort!), senzație de golire incompletă a vezicii urinare, jet urinar slab și întrerupt (vezica urinară nu mai are puterea de a împinge urina prin strâmtoarea creată de creșterea prostatei), oboseală instalată pe fondul trezirilor dese noaptea, infecții urinare cauzate de prezența reziduului urinar în vezică și tulburări de instalare și menținere a erecției.

 

Consultul inițial poate include: examenul rectal digital, pentru a verifica dacă prostata este marită, și ce consistență are, sumarul de urină, pentru excluderea unei infecții sau a altor afecțiuni care determină simptome similare, analize de sânge, pentru a verifica funcția renală. De asemenea, se face analiza de sânge PSA (antigen specific prostatic). PSA este o substanță produsă de glanda prostată. Nivelurile PSA cresc în cazul în care ai prostata marită. Totuși, creșterile PSA pot sa apară și în urma unor proceduri recente (cistoscopie, puncție biopsie prostatică, sondaj vezical), a infecției, sau în caz de cancer de prostată.

 

Sunt situații în care se recomandă investigații suplimentare, pentru a obține confirmarea diagnosticului de prostată marită și pentru a exclude alte afecțiuni. Una dintre aceste investigații poate fi testul de flux urinar, care măsoară intensitatea și cantitatea fluxului urinar, rezultatele acestuia punând în evidență dacă afecțiunea se ameliorează sau se agravează. Se mai poate face testul volumului rezidual post-micțiune care măsoară dacă îți poți goli vezica complet și câtă urină rămâne în vezică după urinare (test ce poate fi efectuat echografic). De asemenea, pacienților li se recomandă să țină un jurnal micțional pe 24 de ore, în care să noteze ora, cantitatea de urină eliminată și, respectiv, cantitatea de lichide consumată. Putem afla de aici că sunt mulți bărbați care consumă lichide mai degrabă în cursul serii/al nopții, motiv pentru care se scoală să urineze.

 

Se poate face ecografie transrectală, pentru evaluarea prostatei, biopsie de prostată- recoltarea de mostre de țesut (biopsii) de la nivelul prostatei – în vederea diagnosticării sau excluderii cancerului de prostată, dacă testul PSA sau examenul digital rectal ridică suspiciuni.

 

Mai rar, se fac studii de flux urodinamic și de presiune, pentru a măsura presiunea vezicii și pentru a stabili cât de bine funcționează mușchii acesteia. Aceste studii sunt folosite doar la bărbații în cazul cărora sunt suspicionate probleme neurologice și la bărbații care au avut anterior o intervenție la nivelul prostatei și prezintă încă simptome.

 

În sfârșit, sub anestezie, se poate face și o cistoscopie care poate permite medicului să observe interiorul uretrei și al vezicii urinare, această investigație fiind indicată mai ales la cei care prezintă dificultăți de urinare dar la care urina este sau a fost roșie la emisie. 

 

Tratamentul HBP se poate face atât pe bază de medicamente, intervenții minim-invazive sau prin intervenție chirurgicală. Cea mai bună opțiune este aleasă împreună cu pacientul, pornind de la dimensiunea prostatei, vârsta pe care o are pacientul, starea sa generală de sănătate (există boli asociate?) precum și gradul de disconfort pe care îl are.

 

Medicamentele reprezintă cea mai frecventă opțiune de tratament pentru simptomele ușoare spre moderate ale prostatei mărite. Acestea pot fi alfablocante, inhibitori ai enzimei 5-alfa reductază sau o asociere a acestor două clase de medicamente, dar trebuie administrate doar la recomandarea medicului.

 

Despre tratamentul endourologic minim-invaziv putem vorbi dacă simptomele sunt moderate spre severe, medicamentele nu au ameliorat simptomele, se constată o obstrucție de tract urinar (vezica nu se golește bine după urinare), există calculi în vezica urinară, sânge în urină sau probleme renale.

Tratamentul minim-invaziv sau chirurgical nu reprezintă o variantă dacă pacientul are o infecție de tract urinar netratată, are strictură uretrală, a făcut terapie cu radiații pentru prostată sau intervenție la nivelul tractului urinar sau are o tulburare neurologică, precum boala Parkinson sau scleroză multiplă. Scopul lui este de a elibera calea urinara de „obstacolul“ prostatic.

 

Trebuie să știți că, în functie de procedura aleasă, pot apărea o serie de complicații, precum dificultate temporară la urinare, infecție de tract urinar, hemoragie, disfuncție erectilă, ejaculare retrogradă, atunci când lichidul seminal se întoarce spre vezica urinară, în loc să iasă prin penis, în timpul ejaculării și, foarte rar, pierderea controlului evacuării vezicii urinare (incontinență). Toate aceste lucruri se discută cu medicul curant.

Noi le mai recomandăm pacienților noștri care se prezintă la primele ssemne ale bolii o igienă a vieții care cuprinde: limitarea consumului de lichide seara, mai ales cu 1-2 ore înainte de culcare; tratarea constipației, limitarea consumului de condimente cofeină și alcool, pot irita vezica urinară și agrava simptomele. 

 

Expunerea prelungită la frig asociată consumului de alcool pot determina apariția retenției complete de urină, care impune instalarea în urgență a unei sonde vezicale, cu riscurile de infecție urinară ce decurg de aici.

 

Recomandarea mea este de a consulta medicul de familie, sau medicul urolog ori de câte ori sunteți tentat să începeți un tratament recomandat de reclame. 

 

Dacă facem un exercițiu de imaginație și, forțând comparația, considerăm că vezica urinară are funcția de „rezervor“ unde se acumulează urina, dar și de „pompă“ care forțează urina să se elimine la momentul potrivit, iar la nivelul prostatei se găsește „robinetul“… trebuie să ne gândim că repararea „robinetului“ este bine să o facă un „instalator“ priceput, înainte de a se defecta, iremediabil, „pompa“… Altfel spus, o intervenție endoscopică, efectuată corect, cu respectarea tuturor regulilor, dacă este făcută prea târziu, nu va da satisfacția dorită…“