Educaţia în timpul pandemiei

Astfel, din perspectivă legală, fiecare copil şi tânăr din România are dreptul la educaţie chiar şi în situaţia în care şcolile şi unităţilor de învăţământ sunt închise pentru a împiedica răspândirea coronavirusului, dar în realitate foarte mulţi elevi din România nu au avut acces la educaţie în ultimele două luni. Răspândirea coronavirusului a determinat la nivel global suspendarea totală sau parţială a activităţii în şcoli şi universităţi în peste 154 de ţări¹. În România, cursurile în învăţământul preuniversitar au fost suspendate pe data de 11 martie. Iniţial, suspendarea a fost decisă doar pentru o perioadă scurtă de timp, dar ulterior Ministerul Educaţiei şi Cercetării² a anunţat că toate cursurile în învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional şi postliceal rămân suspendate până în data de 12 iunie când se vor încheia cursurile anului şcolar. La nivelul învaţământului superior, fiecare universitate, în baza autonomiei universitare, şi-a suspendat activitatea în luna martie şi au desfăşurat activitatea didactică în sistem on-line, urmând ca şi susţinerea examenelor de semestru, de an şi de finalizare a studiilor să se realizeze tot în sistem on-line.

Sănătatea este prioritatea maximă în ceea ce priveşte copiii, tinerii, precum şi profesorii, şi personalul din şcoli, dar autorităţile şi responsabilii din educaţie trebuie să se asigure că toţi elevii şi studenţi au acces la cursuri. Din păcate, autorităţile au picat acest test. Conform estimărilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, aproximativ 250.000 de elevi nu au acces la tehnologie şi nu pot urmări cursurile online în această perioadă, cei mai afectaţi fiind elevii din mediul rural. Pentru elevii şi cadrele didactice care nu au acces la tehnologie, unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare ar fi trebuit să le ofere sprijin în vederea facilitării accesului la învăţarea asistată de tehnologie, dar acest lucru nu s-a întâmplat în foarte multe cazuri.

Pe perioada stării de urgenţă, sistemul educaţional, toţi elevii şi profesorii au trebuit să se adapteze unei noi realităţi. Noua situaţie a evidenţiat carenţele majore din educaţie şi a accentuat necesitatea investiţiilor în tehnologie, resurse, formare, astfel încât fiecare copil să aibă acces la educaţie. Accesul la o educaţie de calitate în România este inegal, iar dobândirea competenţelor de bază şi digitale este limitată. Acest lucru este cauzat de factori multipli precum: a) calitatea resursei umane determinată de modul de recrutare, evaluare, salarizare şi promovare a cadrelor didactice – România înregistrează cele mai ridicate ratele de plecare din profesie la nivel european³. România ocupă ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte indexul global al statusului profesorilor în societate, ceea ce înseamnă o prăbuşire a percepţiei statutului profesorilor; b) infrastructura educaţională precară – conform unui studiu al Băncii Mondiale⁴, 72% din liceele din mediul rural nu sunt dotate cu laboratoare de ştiinţe, iar aproape 40% din aceste licee au toalete în exterior; c) finanţarea insuficientă – România aflându-se pe ultimul loc la nivelul ţărilor din Europa⁵ cu un buget de aproximativ 3% din Produsul Intern Brut alocat educaţiei, în vreme ce media este de 4,6%, iar ţări precum Suedia sau Islanda alocă aproximativ 7% din PIB pentru educaţie.

Astfel, pe perioada vacanţei de vară, autorităţile locale şi centrale sunt obligate să găsească soluţii şi să adopte măsuri pentru ca în toamnă să nu mai existe elevi şi studenţi care nu pot avea acces la educaţie. Această criză de sănătate poate constitui un moment zero în educaţie, moment în care toţi decidenţii la nivel local, regional şi naţional să conştientizeze importanţa educaţiei pentru viitorul ţării şi să abordeze educaţia efectiv ca un domeniu strategic şi nu doar la nivel declarativ, aşa cum s-a întâmplat până acum.

¹ https://www.bsg.ox.ac.uk/research/research-projects/coronavirus-government-response-tracker

² https://edu.ro/ministerul-educa%C8%9Biei-%C8%99i-cercet%C4%83rii-anun%C8%9B%C4%83-m%C4%83surile-luate-%C3%AEn-sistemul-rom%C3%A2nesc-de-%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2nt-%C3%AEn

³ http://publications.europa.eu/resource/cellar/435e941e-1c3b-11e8-ac73-01aa75ed71a1.0012.01/DOC_1

⁴ https://blogs.worldbank.org/ro/education/de-ce-este-important-pentru-nv-are-infrastructura-educa-ional

⁵ https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Government_expenditure_on_education

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi