Prof. Univ. Dr. Emerit Cătălina Arsenescu Georgescu, membru titular al Academiei Române de Științe Medicale: ”Este în regulă ca un pacient sau familia acestuia să dorească o a doua opinie medicală. De aceea, bunica dvs. se poate adresa serviciilor de cardiologie din Iași pentru investigații și tratament.

În ce privește fibrilația atrială, aceasta este cea mai frecventă aritmie cardiacă care apare în special la persoane în vârstă. În mod normal bătăile inimii sunt ritmice, impulsurile electrice fiind generate de nodul sinusal, astfel încât cordul se contractă la intervale regulate. În fibrilația atrială și alte porțiuni ale atriilor generează impulsuri electrice neregulate, cu o frecvență mult mai mare decât cea normală, determinând un ritm rapid, neregulat. 

Există două consecințe importante ale acestei aritmii determinate de faptul că atriile se contractă haotic: formarea trombilor intraatriali cu risc de evenimente tromboembolice și insuficiență cardiacă.

Fibrilația atrială poate apărea în cadrul unor boli cardiace preexistente (hipertensiune arterială, boală cardiacă ischemică, boli valvulare, cardiomiopatii), pneumologice (sindromul de apnee în somn), endocrine (hipertiroidia).

Simptomele cele mai frecvente pe care le acuză pacienții cu fibrilație atrială sunt palpitațiile (senzația de bătaie a inimii mult mai repede și mai neregulat decât de obicei) și dispneea (respirație dificilă, lipsă de aer), mai rar dureri toracice anterioare (angină) sau sincopă (pierderea bruscă a stării de constiență). Mai rar pacienții sunt asimptomatici, fibrilația atrială fiind diagnosticată în timpul unor consultații medicale de rutină.

Episodul de fibrilație atrială poate fi de scurtă durată și dispare spontan sau prin intervenții terapeutice (fibrilația atrială paroxistică), pe când în unele cazuri pacientul rămâne în fibrilație atrială permanentă.

Diagnosticul acestei aritmii este simplu, prin efectuarea unei electrocardiograme sau a unei monitorizări electrocardiografice Holter.
Indiferent de tipul de fibrilație atrială paroxistică sau permanentă, această aritmie crește riscul de accident vascular cerebral (AVC) embolic prin formarea trombilor intraatriali.

De aceea, este important ca diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni să se facă cât mai rapid, iar acestor pacienți li se recomandă medicamente care împiedică formarea de cheaguri, adică anticoagulante.

Majoritatea oamenilor care suferă de fibrilație atrială pot să ducă o viață perfect normală, însă au nevoie de medicamente pentru a controla ritmul cardiac sau frecvența cardiacă, precum și de medicație anticoagulantă.

În anumite cazuri se poate restabili ritmul cardiac cu ajutorul medicamentelor sau prin intermediul șocului electric. Când restabilirea ritmului cardiac normal nu este posibilă, se administrează medicamentele care încetinesc bătăile inimii, aducând frecvența cardiacă la valori normale, astfel încât pacientul nu mai simte palpitațiile. Acestora li se vor adăuga și medicamente care au rolul de a împiedica formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante). Medicația anticoagulantă trebuie administrată corect pentru a preveni AVC.

Procedura intervențională numită ablație cu cateter este o procedură minim invazivă care întrerupe căile haotice generatoare de aritmii.

Ca reguli generale de viață, se va evita consumul excesiv de cafea, alcool, tutun, se va încerca menținerea în limite normale a tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol, se va adopta o dietă sănătoasă, greutate normală, mișcare și se va consulta medicul în mod regulat.

Este foarte important ca bolnavii să își urmeze tratamentul prescris de medic și să trateze și alte boli care pot agrava fibrilația atrială, cum ar fi, de exemplu diabetul sau obezitatea”.