Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache, Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași: ”Tatăl dvs poate veni în Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie a Spitalului Clinic de Recuperare din Iași, prezentând la internare trimiterea de la medicul de familie, cardul de sănătate, un cupon de pensie și documentele medicale pe care le deține. După aceea, vom face investigațiile necesare stabilirii unui diagnostic și, evident, a unui tratament.

În ce privește fibroza pulmonară, aceasta este o afecțiune care are caracter progresiv, în care țesutul pulmonar se cicatrizează și devine rigid, ceea ce duce la deteriorarea funcției respiratorii și la scăderea capacității de oxigenare a sângelui. Aceasta este o boală pulmonară interstițială, ceea ce înseamnă că afectează țesutul dintre alveolele pulmonare. 

Există mai multe tipuri de fibroză pulmonară, care pot fi clasificate în funcție de cauzele lor. Fibroza pulmonară idiopatică este cea mai comună și severă formă de fibroză pulmonară, iar cauza ei este necunoscută. Alte forme de fibroză pulmonară sunt asociate cu boli sistemice, precum sclerodermia sau artrita reumatoidă, sau cu expunerea la factori externi, cum ar fi expunerea la azbest sau la unele medicamente.

Fibroza pulmonară afectează plămânii, prin cicatrizarea și rigiditatea țesutului pulmonar, ceea ce duce la scăderea elasticității plămânilor, îngreunarea expansiunii acestora în timpul inspirației și împiedicarea transferului normal de oxigen către sânge. În timp, plămânii devin mai mici și mai puțin eficienți în aprovizionarea organismului cu oxigen.

Această afecțiune poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții bolnavilor și poate avea un prognostic sever. Prognosticul variază în funcție de tipul de fibroză pulmonară și de starea generală de sănătate a pacientului.

Expunerea la substanțe nocive poate fi una dintre cauze. De exemplu, azbestul, siliciul sau praful de lemn și metale pot provoca inflamație și fibroză prin acumularea de particule în plămâni.

Infecțiile virale în special cu virusul SARS-CoV2 (COVID-19) sau bacteriene pot fi un alt factor de risc pentru dezvoltarea fibrozei pulmonare. Dar și predispoziția genetică sau bolile autoimune, precum sclerodermia și artrita reumatoidă.

Alți factori de risc, cum ar fi vârsta, fumatul și bolile gastroesofagiene, pot agrava inflamația și deteriorarea plămânilor.

Simptomele comune principale sunt dificultățile de respirație, care apar din cauza afectării schimbului de gaze dintre plămâni și sânge, ce duc la la dificultăți de respirație (dispnee) cu îngreunarea inspirului și lipsă de oxigen. Acest simptom poate varia în intensitate și se poate agrava în timp, afectând activitățile de zi cu zi.

Alte simptome care pot indica fibroza pulmonara sunt: tusea seacă persistentă; oboseala și pierderea în greutate; dureri în piept, degetele în formă de ciocan (hipocratice) și cianoza (colorarea albastră a pielii și a mucoaselor cauzată de scăderea saturației oxigenului în sânge). 

Testele imagistice, cum ar fi radiografia toracică și tomografia computerizată (CT), sunt folosite pentru diagnosticarea fibrozei pulmonare. Acestea permit vizualizarea modificărilor structurale și a cicatricilor de la nivelul plămânilor. 

Testele de explorare funcțională respiratorie, cum ar fi spirometria și capacitatea de difuziune a monoxidului de carbon (DLCO), sunt utilizate pentru a evalua funcționalitatea plămânilor și a sistemului respirator, în general. Aceste teste pot oferi informații despre gradul de afectare a funcției respiratorii și pot fi utile în monitorizarea evoluției bolii și a eficacității tratamentului.

De asemenea, testele de sânge pot ajuta la identificarea unor posibile cauze ale bolii, cum ar fi bolile autoimune, infecțiile sau problemele genetice. 

Tratamentul medicamentos constă în utilizarea de corticosteroizi, imunomodulatoare și antifibrotice. Aceste medicamente acționează pentru a ameliora simptomele și a încetini progresia bolii.

Terapia cu oxigen poate ajuta la ameliorarea simptomelor, precum dificultățile de respirație și oboseală și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Foarte important este programul de recuperare respiratorie, care include exerciții fizice, educație medicală și consiliere pentru a ajuta pacienții să-și îmbuntățească funcția respiratorie, să li se reducă simptomele și să își îmbunătățească calitatea vieții.

În sfârșit, transplantul de plămâni este o opțiune de tratament pentru pacientii aflați în stadiu avansat”.