Deși rămâne incert dacă prof. William James, considerat părintele psihologiei americane, s-a aflat la originea acestei afirmații, cert este că este indiscutabil falsă. Cu siguranță că, „ne folosim întotdeauna tot creierul”, a declarat pentru Live Science, Erin Hecht, profesor asistent de Neuroștiință Evoluționistă la Universitatea Harvard.

„Este un mit atât de amuzant”, a declarat Julie Fratantoni, cercetător în Neuroștiințe Cognitive și șef de operațiuni pentru proiectul Sănătatea Creierului (BrainHealth) de la Universitatea Texas, din Dallas.

Pentru început, cercetătoarea nici măcar nu este sigură dacă 10% se referă la volum sau la altceva: „Este 10% din metabolismul energetic? 10% din activitatea electrică? Este vorba de nivelul de oxigenare a sângelui?”

Acest mit este atât de răspândit încât studenții întreabă despre el.

„La cursurile mele, ori de câte ori cineva aduce în discuție acest mit, eu spun: Dacă folosești doar 10% din creier, probabil că ești conectat la aparate (de menținerea vieții)”, spune Hecht.

Ea a comparat activitatea creierului cu cea a inimii atunci când corpul este în repaus; inima continuă să pompeze chiar dacă nu funcționează la capacitate maximă.

De asemenea, întregul creier și celulele sale, numite neuroni, sunt întotdeauna active, chiar și doar la un nivel de bază.

„Neuronii trebuie să se activeze la un anumit nivel de bază pentru a se menține sănătoși”, explică ea.

Potrivit lui Fratantoni și Hecht, în timp ce în creier există regiuni distincte, organul funcționează prin intermediul mai multor rețele.
Astfel, nicio regiune nu acționează vreodată în mod izolat.

Fratantoni a dat exemplul rețelei modului implicit, care implică mai multe zone cognitive pentru a procesa gândirea și interacțiunile sociale.

Dar, cum știm ce părți ale creierului sunt active?

Cel mai bun instrument de care dispunem pentru a măsura activitatea cerebrală este imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI).

Această tehnică de neuroimagistică necesită ca cineva să stea întins într-un scaner asemănător unui tub în timp ce răspunde la diferiți stimuli. Scanerul măsoară modificările fluxului sanguin din creier, ceea ce indică o utilizare crescută a energiei în diferite regiuni.

„Ideea este că părțile creierului care primesc mai mult sânge ard mai multă energie și, prin urmare, sunt mai implicate funcțional în ceea ce gândești”, explică Hecht.

Creierul nostru recrutează mai puține resurse pentru abilitățile pe care le cunoaștem bine. Atunci când exersăm o abilitate, creierul nostru se schimbă în câteva moduri observabile.

În primul rând, țesutul cerebral asociat cu regiunile acelei abilități se mărește fizic, potrivit lui Hecht.

Ea spune că cercetătorii au emis ipoteza că această creștere ar putea proveni de la neuronii care se ramifică pentru a se conecta cu neuronii vecini, sau de la o vascularizare crescută care ar facilita un flux sanguin mai mare.

În același timp, cu cât creierul devine mai exersat cu privire la o abilitate, cu atât este mai eficient și necesită mai puțină energie.
„Pe măsură ce devii mai priceput la ceva ce înveți să faci, o mai mică parte din creier este activă”, a spus Hecht.

Energia mentală, sau efortul conștient depus pentru a finaliza o sarcină, este o altă modalitate eficientă prin care indivizii își pot măsura utilizarea personală a creierului, a spus Fratantoni.

Deoarece nu se poate testa științific energia mentală, această măsurătoare este destul de subiectivă.

„Cred că un mod mai bun de a ne gândi la asta este răspunsul la întrebarea: știi măcar care este capacitatea ta?”, spune cercetătoarea, respectiv „Ce ai putea face pentru a atinge mai mult din potențialul tău deplin?”

În opinia lui Hecht, răspunsul este să practici cu sârguință orice abilitate pe care o cultivi.

În cele din urmă, noțiunea de a folosi 10% din creier nu este doar incorectă, ci și irelevantă, spune cercetătoarea.

Hecht a menționat că, după o leziune debilitantă sau un accident vascular cerebral (AVC), unii oameni își pot consolida din nou abilitățile „alte părți ale creierului preluând într-un fel funcția” pe care regiunea afectată o controla.

Mintea, incredibil de plastică se poate recabla atunci când o regiune este pierdută sau deteriorată, astfel încât ceea ce reprezintă 100% se poate schimba.

Chiar și în cazul în care o porțiune a creierului este rănită sau îndepărtată, mintea umană poate găsi o modalitate de a funcționa la capacitate maximă, a conchis cercetătoarea.