Fracturi

El se bizuia pe o tradiţie la fel de veche ca naşterea lui asociată cu ideea de viaţă tihnită, mulţumitoare, plină de bucurii, resimţită de localnici şi „văzută” de ceilalţi. Dulcele „târg” a devenit celebru din perspectiva celorlalţi locuitori ai ţării şi este un fel de carte de identitate.

Este evident astăzi că nici unul dintre cele patru renume nu mai sunt ȋn relaţie cu viziunea, calitatea de oraş a Iaşului istoric. Cu toate acestea punerea ȋn discuţie numai a sintagmei „dulce târg” a stârnit reacţii negative din partea personalităţilor locale participante la simpozion. S-au simţit ofensate. Desigur, oraşul nostru nu mai este de multă vreme un târg, fie el şi dulce, este o metropolă ȋn expansiune cu limite schimbate repede, fără prea multe bătăi de cap chiar dacă, ȋn felul acesta, pierdem fără putinţa de a o mai recupera vreodată, frumuseţea ansamblului.

Am făcut acest nostalgic prolog ȋntrucât ȋn desele plimbări prin colţurile neumblate din centrul oraşului am văzut cu limpezime ofensiva triumfătoare, chiar dacă săracă ȋn frumuseţe, a metropolei ȋmpotriva „dulcelui târg” care se ȋncăpăţânează să subziste, ȋn fracturi, chiar ȋn centrul oraşului.

Ȋn prima imagine se vede contrastul evident nepotrivit dintre arhitectura veche a Iaşului şi cea mai nouă. Prima, fără valoare deosebită se remarcă prin plasticitate, scară şi căldură a desenului inobilate de umanitate. Restaurată inclusiv prin readucerea parterului la imaginea tradiţională ea dă seama cu demnitate de acel dulce târg despre care vorbesc. Ȋn schimb blocul numit „Select”, ce botez nepotrivit pentru o volumetrie şi o arhitectură străină locului, produce o rană nevindecabilă ȋn coerenţa spaţiului urban. Dar nu numai atât. Blocul este astăzi ȋntr-o evidentă degradare a finisajelor de pe balcoane şi faţade, cu excepţia parterului şi a mezaninului parţial unde au apărut o serie de servicii diverse, cu faţade şi reclame noi la cea mai reprezentativă arteră din Iaşi, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Partea evident negativă a acestui imobil situat ȋn inima… metropolei (era să zic târgului) este dezordinea dată de ȋnchiderea la ȋntâmplare a balcoanelor şi lipsa de viziune, fărămiţarea parterului ȋntr-o inadmisibilă diversitate de culori, forme şi materiale. Desigur, o reabilitare a volumetriei şi arhitecturii blocului „Select” ȋn ansamblul lui este posibilă teoretic şi extrem de dificilă practic. Sunt prea mulţi proprietari de locuinţe şi de spaţii comerciale, diverşi ca potenţă financiară, aproape imposibil de adus la aceeaşi masă chiar dacă este vorba de o casă comună. Prin alte părţi mai civilizate administraţiile locale dispun de specialişti negociatori capabili să aducă diverşi proprietari la aceeaşi viziune asupra clădirii pe care şi-o ȋmpart. Noi, trebuie să recunoaştem, suntem departe de asemenea performanţe de comunicare şi consens, ȋn ciuda faptului că vorbim de un imobil din inima oraşului.

Dar contrastul greu de imaginat ȋn buricul unei metropole apare după ce treci dincolo de „Select” ȋn spaţiul urban dintre construcţiile comuniste. Ȋn cea de-a doua imagine se vede vitalitatea „dulcelui” târg, pacea, liniştea evidente ȋn raport cu animaţia deseori sufocantă de la bulevard. Biserica Sfântul Dumitru Balş ierarhizează la propriu un spaţiu rămas dezarticulat, ȋngustat, fără perspective, producător de liniştea potrivită vieţii, fie ea şi urbană. Sunt destule lucruri de rectificat şi armonizat ȋn acest spaţiu aproape părăsit de orice idee de proiect viitor. Totuşi, contrastul acesta ȋntre interior şi exterior poate fi speculat ȋn interesul atractivităţii oraşului. Dar şi ȋn acest caz, un proiect comun ȋntre atâţia proprietari este incompatibil cu percepţia românească despre spaţiul social.

Ȋn concluzie, trebuie să regândim rolul şi importanţa administraţiei locale faţă de calitatea spaţiului urban pe temeiul unei ȋmbunătăţirii radicale a legislaţiei.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului