Frisoane de Dâmboviţa şi fierbinţeli de Bahlui

Mulţi sportivi, foşti şi actuali au încercat (şi mai încearcă) flirtul cu cucoana politichie. Puţini sunt aceia care se laudă cu succese în domeniu şi în fruntea lor s-a aflat inegalabilul Ilie Năstase, care a râvnit la fotoliul de primar general al Capitalei sub umbrela trecutului glorios, dar a fost bătut măr de un oarecare Victor Ciorbea. Anghel Iordănescu, antrenorul generaţiei de aur a fotbalului românesc, a candidat ca senator de Ilfov, mai întâi ca independent, apoi sub patronajul prietenului său, Gabriel Oprea, şeful UNPR. Alţii, fără a râvni la fotolii de aleşi ai neamului, au sprijinit un partid sau altul în lupta electorală, ba din convingere, ba din altele şi au fost răsplăţi cu funcţii, cum ar fi de pildă marea atletă Gabriela Szabo. La Iaşi, atleta Angela Moroşanu, care a pribegit din vina fostului primar Nichita, a revenit în oraşul natal, făcând propagandă aceluiaşi personaj, iar regretatul antrenor a fost plimbat prin tot târgul de mai-sus-numitul în acelaşi scop.

În ultimele campanii de alegeri locale, sportivii, artiştii ori alte categorii cu lipici la public se înghesuie pe listele partidelor mai ceva ca la supermarketuri în vreme de promoţii la tigăi. Termenul corect este „sunt înghesuiţi” pentru că mai degrabă partidele au nevoie de nume sonore în orchestră, decât invers: la fel cum altădată îi vedeam la rampă pe Tudor Gheorghe, Radu Beligan, Irina Loghin sau Corina Ungureanu, acum, pe lista Primăriei Generale a Capitalei vedem nume pompoase ca Mitică Dragomir, Elisabeta Lipă, eternul şi fascinantul Tata Puiu şi alte nume sonore de domni şi domniţe dornici să o ducă pe doamna Firea spre noi culmi de civilizaţie dâmboviţeană. Cu voia dumneavoastră, nu chiar ultimul pe listă, dar pe-acolo, şi Daniel Pancu al nost', de-abia uns ca antrenor principal al Politehnicii Iaşi. Parcă-l vedem pe dragul de Pancone cu gândurile sfâşiate între traficul internal din Piaţa Victoriei (ori bruma de sub duşuri) şi tactica pentru meciul cu OSK Sepsi, numai că gândurile sale nu sunt nici pe departe astea. Şi ca să o luăm pe îndelete şi pe ocolite, trecem pe la doamna Lipă, care – după momentul olimpic mai puţin glorios din 2012 – a condus cu mare competenţă destinele canotajului românesc. Are domnia sa cheful să-şi irosească energia pentru alegeri când face treabă mult mai utilă la federaţie? Nici pomeneală, Elisabeta Lipă îşi vede de bărcile şi ergometrele dumisale, pentru munca de campanie sunt destui salahori care muncind cu râvnă… la posturi frumuşele sau sinecuri. Numele grele de acest gen au un mare avantaj – creează imagine, fără prea mari pretenţii la locuri eligibile sau alte alea, din motiv simplu: au din ce trăi. Nu ştim dacă Daniel Pancu este simpatizant PSD: cert este că a trăit o perioadă, scurtă, dar fructuoasă la Voluntari, ca fotbalist, secund şi – în premieră -principal-interimar şi nu a fost plătit prea rău. Fie din prietenie, fie din stimă, fie din obligaţie faţă de boss-ul voluntarian şi soţia sa, primăriţa Capitalei, Daniel Pancu a acceptat să fie vector promoţional la alegeri. Pe un loc ineligibil (şapte sau opt, după surse) pe lista unui partid cu şansa a doua, sau chiar a treia la alegeri. Dar dacă se întâmplă minunea şi Daniel obţine un loc de consilier? Atunci va trebui să dea încă o nouă dovadă de loialitate faţă de tandemul Pandele, să lase locul unui „profesionist”, revenind la propriul său profesionalism. Nu este asta o previziune nostradamiană, se găsesc destule exemple de cazuri de nume sonore cu singura menire de a apărea pe anumite liste. Că mulţi dintre noi sunt mâhniţi de alegerea lui Daniel Pancu, este altceva. E alegerea lui şi dacă nu influenţează alegerile noastre, suntem indiferenţi.

Aşa că ieşenii care se gândesc prea mult la o pretinsă dilemă vizavi de Pancone, ar trebui să fie liniştiţi: ori Pancu rămâne în continuare la echipă, ori n-au scăpat de Pancu. Depinde de unghiul camerei de luat vederi din care priveşti. O singură întrebare umbreşte peisajul, deloc mirific: cum priveşte Mihai Chirica, fost, actual şi (extrem de probabil) viitor primar, proaspăt vopsit în galben, joaca antrenorului ales de el, cu adversarii politici, fie ei şi la distanţă? Întrebare încuietoare, mai ales că – după cum s-a văzut ŞI din editorialul de ieri – soarta Politehnicii depinde de alegeri. Mai mult de ale lui Chirica, decât de ale ieşenilor de rând.