Impactul grăsimii abdominale asupra sănătății creierului și cogniției este, în general, mai pronunțat la bărbații de vârstă mijlocie cu risc ridicat de boală Alzheimer, spre deosebire de femei, potrivit cercetătorilor de la Rutgers Health.

La persoanele de vârstă mijlocie cu antecedente familiale de boală Alzheimer, cantitatea de grăsime din organele abdominale (pancreas, ficat și grăsime din burtă) este legată de volumul creierului și de funcția cognitivă, potrivit studiului publicat marți în revista Obesity.

Studiul a fost condus de echipe de la Centrul de Cercetare a bolii Alzheimer din cadrul Institutului Rutgers pentru Sănătatea Creierului (BHI).

Cercetarea, realizată pe 204 participanți sănătoși de vârstă mijlocie cu demență Alzheimer, a investigat depozitele de grăsime din pancreas, ficat și abdomen, măsurate cu ajutorul RMN.

„La bărbații de vârstă mijlocie cu risc ridicat de Alzheimer – dar nu și la femei – o grăsime pancreatică mai mare a fost asociată cu o cogniție și volume cerebrale mai scăzute, sugerând o potențială legătură specifică sexului între grăsimea abdominală distinctă și sănătatea creierului”, a declarat Michal Schnaider Beeri, specialist în cercetarea neurodegenerescenței la BHI și membru al Institutului Rutgers pentru sănătate, Politici de sănătate și Cercetare în domeniul îmbătrânirii.

Obezitatea este un factor de risc pentru o funcționare cognitivă mai scăzută și un risc mai mare de demență, cu asocieri diferite între sexe.

Rezultatele cercetării evidențiază importanța investigării interrelațiilor dintre depozitele de grăsime, îmbătrânirea creierului și cogniția în contextul diferențelor de sex.

În plus, studiul contestă utilizarea convențională a indicelui de masă corporală (IMC) ca măsură principală pentru evaluarea riscurilor cognitive legate de obezitate.

Cercetătorii au declarat că IMC reprezintă deficitar distribuția grăsimii corporale și nu ține neapărat cont de diferențele de sex.

„Constatările noastre indică corelații mai puternice în comparație cu relațiile dintre IMC și cogniție, sugerând că depunerile de grăsime abdominală, mai degrabă decât IMC, reprezintă un factor de risc pentru o funcționare cognitivă mai scăzută și un risc mai mare de demență”, scriu cercetătorii.

Potrivit autorilor, rezultatele acestui studiu deschid noi căi pentru intervenții specifice și pentru explorarea în continuare a abordărilor specifice, în funcție de sex, în ceea ce privește înțelegerea și atenuarea impactului grăsimii abdominale asupra sănătății creierului.