Imprescriptibilitatea acțiunii de partaj și suspendarea partajului

Totodată, art. 1143 alin. (1) din Codul Civil, instituie faptul că "nimeni nu poate fi obligat a rămână în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel".

Așadar, la baza indiviziunii succesorale se află două principii: niciun coindivizar nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun şi fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra unei cote-părţi ideale ce i se cuvine din moştenire.

Acțiunea de partaj poate fi însă amânată de existența unor cauze de suspendare care pot avea natură legală, convențională sau judecătorească. Aceasta înseamnă că, pe perioada cât subzistă cauza sau cauzele de suspendare, partajul nu poate fi realizat, însă durata pe care se întind aceste cauze cu rol de amânare a împărțelii nu poate fi nedeterminată, întrucât dreptul de  a cere partajul este o componentă a dreptului de proprietate care, deși este afectat de o modalitate, trebuie să se bucure de toate prerogativele și garanțiile pe care Constituția și Convenția europeană a drepturilor omului le conferă titularilor acestuia.

În ce privesc cauzele convenționale de suspendare a partajului, art. 672 din Codul Civil  prevede că, acestea nu pot fi încheiate pentru o perioadă mai mare de 5 ani, iar ipoteza în care dreptul de proprietate comună poartă asupra unui bun imobil, convenția de suspendare a partajului trebuie încheiată în formă autentică și este supusă formalităților de publicitate imobiliară.

Condiția formei autentice prevăzute ad validitatem ( instituită cu referire la bunurile imobile), precum și cea de efectuare a formalităților de publicitate prevăzute de lege protejează interesele terților care ar dori să dobândească cote-părți din dreptul de proprietate, dar mai ales pe cele ale creditorilor coproprietarilor.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 678 alin. (4) din Codul Civil, pentru a putea fi opuse creditorilor, convențiile de suspendare a împărțelii trebuie ca, anterior nașterii creanțelor, să fi dobândit dată certă, în cazul bunurilor mobile, respectiv să fi fost autentificate, în cazul bunurilor imobile și să fi fost efectuate formalități de publicitate, atunci când legea prevede îndeplinirea acestora.

Legiuitorul reglementează și posibilitatea suspendării partajului prin hotărâre judecătorească la art. 673, care prevede: „ Instanța sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunțarea partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalți  coproprietari. Dacă pericolul acestor prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instanța, la cererea părții interesate, va reveni asupra măsurii”.

Această dispoziție vine în completarea art. 669 din Codul Civil care, așa cum am menționat mai sus, permite amânarea efectuării partajului ca efect al dispunerii măsurii suspendării prin hotărâre judecătorească. În literatura de specialitate s-a precizat că posibilitatea instanței de a amâna pentru un an împărțeala nu constituie o sancțiune pentru abuzul de drept, ci o aplicare a principiului echității.

Referitor la motivele  pentru care o asemenea măsură ar putea fi dispusă, art. 673 Cod Civil face referire la prejudicii grave, care ar fi aduse celorlalți coproprietari decât cel sau cei care au sesizat instanța cu cererea de partaj judiciar, ceea ce înseamnă că în fiecare caz în parte, instanța de judecată va stabili în concret în ce constau  prejudiciile aduse celorlalți coproprietari prin efectuarea împărțelii și, în cazul în care sunt dovedite, dacă sunt de o gravitate care impun suspendarea pronunțării partajului.

Consilier, Paula Iekel, Biroul Teritorial Iaşi  Instituţia Avocatul Poporului