La acest moment, doar următorii îndulcitori sunt aprobaţi de FDA (Food and Drug Administration), o parte din aceştia fiind aprobaţi si de EFSA ( European Food Safety Authority): acesulfame potassium (Ace K), aspartamul, neotamul, zaharina, stevia (steviol glycoside extracts), sucraloza. Îndulcitorii non-calorici sunt, prin definiţie, acele ingrediente, care, adaugate la alimente sau băuturi, conferă gust dulce fără a creşte semnificativ valoarea calorică. Îi putem numi îndulcitori artificiali, îndulcitori non-calorici sau înlocuitori de zahăr. Acest tip de îndulcitori pot ajuta la scăderea consumului de zahăr, cu reducerea aportului caloric şi implicit cu scădere ponderală ulterior.

Zaharina

Descoperită în 1879, zaharina, care este de 300 de ori mai dulce decât zahărul, a fost folosită în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial pentru a compensa deficitul de zahăr şi raţionalizarea portiilor. În 1970, FDA (Food and Drug Organization) urma să interzică zaharina pe baza rapoartelor unui studio canadian care a arătat că zaharina cauzează cancer de vezică urinară la şobolani.

De atunci, studiile ulterioare au arătat că şobolanii masculi au un anumit pH care îi predispune la cancerul vezicii urinare. Ceea ce poate fi adevărat pentru şobolanii de sex masculin (sau chiar feminin) nu este neapărat adevărat pentru oameni, prin urmare, “eticheta” atribuită zaharinei în 1970 a fost îndepărtată.

Aspartamul

Aspartamul este un alt îndulcitor care, deşi testat temeinic de către FDA şi considerat sigur pentru consum în populaţia generală, a avut parte de critici care au atribuit îndulcitorului rol în apariţia tumorilor cerebrale şi în sindromul oboselii cronice. De fapt, singurele persoane pentru care aspartamul este o problemă medicală sunt cele cu afecţiunea genetică cunoscută sub numele de fenilcenoturie (PKU), o tulburare a metabolismului aminoacizilor. Persoanele cu fenilcetonurie trebuie să îşi menţină nivelul scăzut al fenilalaninei în sânge pentru a preveni întârzierea mentală, precum şi problemele de tip neurologic, dermatologic, dar şi cele comportamentale. Deoarece fenilalanina este unul dintre cei doi aminoacizi din aspartam, oamenii care suferă de fenilcetonurie sunt sfătuiţi să nu o folosească.

Stevia

Un alt îndulcitor care primeşte multă atenţie în ultima vreme este stevia, un  îndulcitor pe bază de plante, folosit în alimente şi băuturi de către nativii sud-americani de mai multe secole şi în Japonia de la mijlocul anilor 1970.  Stevia nu a prezentat efecte secundare semnificative după mai mult de 20 de ani de utilizare în Japonia şi nu există indicii în acest moment din nici o sursă conform căreia stevia să fi arătat toxicitate la om, dar bineînţeles că este nevoie de cercetări suplimentare.

Îndulcitorii ar putea creşte apetitul, ducând la un consum mai mare de alimente

Câteva studii au arătat totuşi că disocierea dintre gustul dulce şi aportul caloric ar putea creşte paradoxal apetitul, ducând la un consum mai mare de alimente. Acest lucru înseamnă doar, că aportul de îndulcitori non-calorici trebuie să respecte liniile moderaţiei, fără a abuza de acest timp de ingredient. O meta-analiză care a inclus 56 de studii, pu­blicată în ianuarie 2019 în BMJ (British Medical Journal), în colaborare cu OMS (Organizaţia mondială a Sănătăţii), „nu a identificat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte apariţia bolilor cronice sau a cancerelor, la persoanele care consumă cronic îndulcitori non-calorici, dar nici beneficii majore în ceea ce priveşte starea de sănătate a acestora. În final, să nu uităm  că o alimentaţie sănătoasă înseamnă  o alimentaţie moderată, fără excese”.