Inegalităţi pe piaţa muncii, îmbătrânire demografică şi digitalizare în România

Povestea articolului de astăzi ţine de invitaţia adresată cu ceva timp în urmă de prof. univ. dr. Daniela Tatiana Şoitu de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, în calitatea sa de coordonator al grantului cu finaţare europeană Work inequalities in later life redefined by digitalization, de a susţine o prezentare documentată cu statistici oficiale având ca temă Work inequalities, ageing and digitalization in Romania, unui auditoriu format din specialişti români şi străini, preocupaţi de problemele persoanelor vârstnice în contextul unei societăţi tot mai îmbătrânite demografic, marcată de Revoluţia 4.0, de „societatea digitală” care se prefigurează mai degrabă a fi elitistă, decât incluzivă.

Titlul anuntă o înşiruire de teme (inegalităţi în muncă, îmbătrânirea populaţiei, digitalizare) care pentru cititorul obişnuit pot părea complicate şi fără o legătură evidentă. Societăţile europene au populaţia tot mai îmbătrânită, avansate tehnologic, dar marcate de o serie de inegalităţi pe piaţa muncii. În momentul de faţă, lipsa competenţelor digitale (utilizarea internetului, calculatoarelor, navigarea pe platforme digitale, softskill-urile etc.) poate constitui o sursă de discriminare, marginalizare, sau chiar de excludere pe piaţa muncii a unor categorii de persoane sau grupuri sociale. Persoanele cu vârsta între 55 de ani şi peste (forţa de muncă vârstnică), copiii şi tinerii din mediul rural, care provin din familii sau comunităţi defavorizate sunt cele mai expuse inegalităţilor pe piaţa muncii. Din cauza precarităţii sociale şi materiale în care se află, forţa de muncă vârstnică (55-64 de ani) întâmpină dificultăţi la angajare sau la menţinerea locurilor de muncă în condiţiile creşterii exigenţelor pe piaţa muncii în materie de competenţe digitale (digital skills).

Cu toţii suntem familiarizaţi cu discuţiile despre impactul digitalizării asupra pieţei muncii, despre expansiunea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), unde oferta de locuri de muncă este în creştere, despre pachetele salariale atractive în acest domeniu de vârf al economiei. Conform datelor INS, la sfârşitul lunii decembrie 2022, câştigul salarial mediu brut din sectorul TIC era de 14593 de lei, specialiştii din acest sector fiind cel mai bine remuneraţi din România, la care se adaugă şi facilităţile fiscale (scuterea la impozitul pe venit din salarii sau asimilate acestora). Statisticile oficiale arată că, în România, şomajul nu afectează absolvenţii de informatică, automatizări şi calculatoare, comunicaţii şi alte domenii tehnice conexe.

Potrivit PIN Magazine, în momentul de faţă, un programator bun cu cont deschis pe platforma LinkedIn primeşte circa 100 de oferte de locuri de muncă pe lună. În judeţul Iaşi, dintr-un total de 190499 la sfârşitul lunii ianuarie 2023, circa 13000 activau în informatică, comunicaţii şi outsourcing. În România, efectivul de salariaţi la sfârşitul lunii ianuarie 2023 era de 5086,8 mii de persoane din care un număr de 141,7 mii activau în tehnologia informaţiei/ activităţi de servicii informatice, reprezentând 2,78%. Eurostat arată că, în anul 2021, în sectorul TIC au lucrat aproape 9 milioane de specialişti care reprezintă 4,5% din totalul forţei de muncă din UE.

Angajaţii/ salariaţii/ specialiştii din sectorul TIC sunt mai degrabă tineri, cu o medie de vârstă de circa 32 de ani. Potrivit Barometrului pieţei resurselor umane IT&C realizat de NNC Services, 78,9% dintre angajaţii din industria tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor fac parte din generaţia Millennials, doar 19,8% dintre angajaţii acestei industrii fac parte din generaţia X, un procent redus faţă de cel anterior. Generaţia Baby Boomers („decreţeii”) este minoritară în domeniul TIC, doar 1,3% dintre indivizii chestionaţi fac parte din această generaţie. Cu cât angajaţii avansează în vârstă, cu atât creşte nevoia de stabilitate la locul de muncă. În sectorul TIC, mobilitatea angajaţilor de la o companie la alta este destul de mare în primii ani de activitate, mai ales pentru categoria de vârstă 25-35 de ani. În primii ani de muncă, specialiştii TIC caută să experimenteze tot mai mult, concomitent cu obţinerea unor pachete salariale atractive. Nu acelaşi lucru se poate spune despre salariaţii din alte sectoare de activitate sau despre salariaţii vârstnici (55 de ani şi peste). Locurile de muncă din sectorul TIC sunt exigente cu persoanele trecute de 55 de ani, cele mai multe dintre acestea având doar competenţe digitale de bază. Conform datelor Eurostat, în România, 13,6% din totalul persoanelor rezidente aveau competenţe digitale de bază sau peste competenţe digitale de bază, în timp ce media UE este de 42%.

Datele provizorii de la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor runda 2021, furnizate de Institutul Naţional de Statistică la începutul acestui an, confirmă faptul că îmbătrânirea populaţiei este un fenomen ferm şi de lungă durată în România. Aceste lucru se reflectă în creşterea vârstei medii a populaţiei rezidente, la 42,4 ani (faţă de 40,8 ani la RPL 2011), precum şi în creşterea ponderii populaţiei de 65 ani şi peste în total populaţie (de la 16,1% la RPL 2011, la 19,6% la RPL 2021). În decurs de un deceniu, indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciat cu aproape 20 de puncte procentuale, crescând la 121,2 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (RPL 2021) comparativ cu 101,8 (RPL 2011). Îmbătrânirea populaţiei României este cauzată de migraţia externă masivă, creşterea speranţei de viaţă şi scăderea natalităţii. Deşi speranţa de viaţă mai mare ar putea duce la o creştere a duratei de muncă, acest lucru nu se întâmplă deocamdată. În multe ţări europene, precum Franţa, există o rezistenţă la schimbare în privinţa majorării duratei active de muncă. Se pune în discuţie sustenabilitatea finanţării sistemului de pensii pe termen mediu şi lung, raportat la durata medie de viaţă sănătoasă după pensionare.

În România, rata adulţilor cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani care activează pe piaţa muncii este de doar 50%, restul fie sunt inactivi, fie s-au pensionat deja. Inactivitatea vârstnicilor (55-64 de ani) poate fi explicată printr-o serie de factori, inclusiv nivelul scăzut de competenţe digitale şi alte competenţe tehnice/ specializate pe o piaţă a locurilor de muncă salarizate decent. Domeniile în care lucrează forţa de muncă îmbătrânită (55-64 de ani) sunt cele în care salariile sunt mai mici şi/sau cu nivel scăzut de pregătire profesională. Conform datelor Eurostat (2021), Suedia a avut cea mai mare pondere din forţa de muncă totală angajată ca specialişti TIC, cu 407100 de persoane angajate, reprezentând 8,0% din totalul angajaţilor, urmată de Finlanda, unde aproximativ 188000 de specialişti TIC reprezentau 7,4% din totalul angajaţilor. La celălalt capăt al intervalului, specialiştii TIC au reprezentat 2,6% din totalul forţei de muncă din România, respectiv 2,8% în Grecia.

Deşi în România, cererea de forţă de muncă în domeniul TIC este din ce în ce mai mare, universităţile nu pot furniza specialiştii ceruţi de angajatorii din sectorul high tech, iar pentru forţa de muncă vârstnică (55-64 de ani) reconversia profesională în acest domeniu este extrem de dificilă. În contextul unei societăţi tot mai impactată de tehnologiile digitale, îmbătrânirea activă şi o piaţă a muncii incluzivă pentru persoanele de 55 de ani şi peste este destul de problematică în România. Avem nevoie de specialişti TIC, dar este puţin probabil ca aceştia să fie recrutaţi din categoria persoanelor active cu vârste între 55 şi 64 de ani. Însă, îmbătrânirea activă a persoanelor din generaţia Baby Boomers, deja activă în domeniul TIC, merită tot interesul sociologilor şi psihologilor specializaţi în problematica muncii, a profesiilor şi a carierei.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi