În timp ce principalul obiectiv al decodificatorului de limbaj este de a ajuta persoanele care și-au pierdut capacitatea de a comunica, oamenii de știință americani au recunoscut că tehnologia a ridicat întrebări cu privire la „intimitatea mentală”.

Pentru a risipi astfel de temeri, ei au efectuat teste care au arătat că decodorul nu poate fi utilizat pe persoane care nu au permis ca acesta să fie antrenat în activitatea lor cerebrală timp de ore îndelungate în cadrul unui scaner de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI).

Cercetări anterioare au arătat că un implant cerebral poate permite persoanelor care nu mai pot vorbi sau tasta la mașina de scris să silabisească cuvinte sau chiar propoziții.

Aceste interfețe „creier-computer” se concentrează pe acea parte din creier care controlează gura atunci când aceasta încearcă să formeze cuvinte.
Cercetătorii în neuroștiințe de la Universitatea din Austin, Texas, spun că decodorul de limbaj pe care l-au dezvoltat „funcționează la un nivel foarte diferit”.

„Sistemul nostru funcționează cu adevărat la nivelul ideilor, al semanticii, al sensului”, a declarat Alexander Huth, cercetător în Neuroștiințe la Universitatea din Austin, în cadrul unei conferințe de presă online.

Acesta este primul sistem care poate reconstrui un limbaj continuu fără un implant cerebral invaziv, potrivit studiului publicat în revista Nature Neuroscience.

”Mai profund decât limbajul”

Aplicația le-a permis cercetătorilor să cartografieze modul în care cuvintele, frazele și sensurile au determinat răspunsuri în regiunile creierului cunoscute pentru procesarea limbajului.

Oamenii de știință au introdus aceste date într-un model lingvistic de rețea neuronală care utilizează GPT-1, predecesorul tehnologiei IA implementate ulterior în extrem de popularul ChatGPT.

Modelul a fost antrenat pentru a prezice modul în care creierul fiecărei persoane ar răspunde la discursul perceput, apoi a redus opțiunile până când a găsit cel mai apropiat răspuns.

Pentru a testa acuratețea modelului, fiecare participant a ascultat apoi o nouă poveste în aparatul fMRI.

Primul autor al studiului, Jerry Tang, a declarat că decodificatorul a putut „recupera esența a ceea ce auzea utilizatorul”.

De exemplu, atunci când participantul a auzit fraza „Nu am încă permisul de conducere”, modelul „a citit” „nici măcar nu a început să învețe să conducă”.

Decodificatorul a întâmpinat dificultăți cu pronumele personale, cum ar fi „eu” sau „ea”, au recunoscut cercetătorii.

Dar chiar și atunci când participanții și-au imaginat propriile povești – sau au vizionat filme mute – decodorul a fost în continuare capabil să înțeleagă „esența”, au spus ei.

Asta arată că „decodăm ceva care este mai profund decât limbajul, apoi îl convertim în limbaj”, a explicat Huth.

Întrucât scanarea fMRI este prea lentă pentru a capta cuvinte individuale, aceasta colectează un „amestec, o aglomerare de informații pe parcursul a câteva secunde”, a spus Huth.

„Astfel, putem vedea cum evoluează ideea, chiar dacă cuvintele exacte se pierd”, a precizat cercetătorul.

Predicțiile decodificatorului au fost colectate în timp ce un utilizator asculta povești. Textul arată stimulii reali în comparație cu stimulii decodificați.
Avertisment etic

David Rodriguez-Arias Vailhen, profesor de Bioetică la Universitatea Granada, din Spania, care nu a fost implicat în cercetare, spune că noua aplicație depășește ceea ce s-a realizat până acum în interfețele creier-computer.

Acest lucru ne apropie de un viitor în care mașinile sunt „capabile să citească mintea umană și să transcrie gândurile”, a spus el, avertizând că acest lucru ar putea avea loc împotriva voinței oamenilor, de exemplu atunci când aceștia dorm.

Cercetătorii au anticipat astfel de îngrijorări. Aceștia au efectuat teste care au arătat că decodorul nu a funcționat pe o persoană dacă nu a fost deja antrenat pe activitatea cerebrală specifică acesteia.

De asemenea, cei trei participanți au reușit cu ușurință să încurce decodorul. În timp ce ascultau unul dintre podcast-uri, utilizatorilor li s-a cerut să numere până la șapte, să numească și să își imagineze animale sau să spună o altă poveste în minte. Toate aceste tactici au „sabotat” decodorul, au spus cercetătorii.

În continuare, echipa speră să accelereze procesul, astfel încât să poată decoda scanările cerebrale în timp real.

De asemenea, ei au solicitat reglementări pentru a proteja intimitatea mentală. „Mintea noastră a fost până acum gardianul intimității noastre”, a declarat bioeticianul Rodriguez-Arias Vailhen.

„Această descoperire ar putea fi un prim pas spre compromiterea acestei libertăți în viitor”, a avertizat omul de știință.