Caută 
1 MIN
Republica Moldova se confruntă astăzi cu numeroase provocări în ceea ce privește parcursul său european, inclusiv presiuni din partea Rusiei, generatoare de tensiuni în regiune. În acest context, este esențial ca liderii politici ai țării să fie credibili în ceea ce privește susținerea pentru valorile și obiectivele europene, în caz contrar Republica Moldova riscând să rămână blocată într-o zonă de influență ambivalentă, cu consecințe negative pentru dezvoltarea sa și integrarea sa europeană.
Undeva prin luna septembrie a anului 2014, profitând de faptul că Republica Moldova beneficia deja de liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană, un grup de adepți ai Partidului Socialiștilor de peste Prut a purces într-un fel de city break la Bruxelles, ocazie cu care – dacă tot erau prin zonă – au făcut și nițel spectacol ca să-i vadă și cei de acasă la televizor, „poate chiar la EuroSport ori EuroNews, cum s-o mai chema el…”. Între două ture de frittes cu berici la halbă („Băi, da' chiar e bună piva ăstora!”), dar înainte de reprizele de shopping prin centrul capitalei europene, doamnele și domnii socialiști moldoveni și-au pus fiecare câte un tricou roșu și o șapcă – evident – cu stea (socialistă) în frunte, au scos o portavoce dosită printr-o paporniță și au început să răcnească taman în fața sediului Comisiei Europene unde – chiar în acel moment – avea loc semnarea Acordului privind Asocierea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Oamenii aveau o mare apăsare, pe care au simțit nevoia să și-o exprime public „în limbile moldovenească, rusă, franceză şi germană”: oprirea apropierii țării lor de Uniunea Europeană. Printre zecile hăuituri și fluierături, un tânăr domn – cu privirea fixă și maxilarul încleștat – a ajuns „din întâmplare” în fața unui microfon (adus și acesta de acasă, alături de portavoce) unde s-a exprimat solemn, atât cât i-a putut permite limba rusă: „Doar în cadrul Uniunii Vamale Rusia – Kazahstan – Belarus, Republica Moldova mai are şansa să-şi păstreze statalitatea şi să apuce calea unei dezvoltări progresive!”. După care, repejor, toți „protestatarii” au trebuit să-și strângă catrafusele și să o tulească, dat fiind faptul că poliția belgiană (ostilă, desigur, precum orice alt instrument represiv capitalist) venise pentru a-i întreba de sănătate, dar și dacă au autorizație pentru a face tămbălău ziua în amiaza mare.
Tânărul domn ce se perpelea la Bruxelles de grija Uniunii Europene era un deputat socialist, Ion Ceban pe numele său, care – pentru a dovedi consecvență în ideile sale – la scurt timp după escapada belgiană a înregistrat în Parlamentul Republicii Moldova (alături de Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și alți camarazi socialiști și comuniști) un proiect de lege privind „Denunțarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte”: „Acest Acord de Asociere este o frână care nimiceşte însăşi posibilitatea de a obţine bunăstare economică şi socială în Republica Moldova”. Și tot atunci, consecvent în lupta sa cu Uniunea Europeană, deputatul Ion Ceban – împreună cu alți trei deputați comuniști și socialiști (Dodon, Greceanîi și Petrenco) – a votat apăsat împotriva ratificării Acordului de Asociere al țării sale cu Uniunea Europeană.
De-a lungul carierei sale politice, deputatul Ion Ceban s-a remarcat prin ideile sale politice puține, dar fixe, și cam toate exprimate în limba rusă. Crescut în pepiniera comunistă a fostului Președinte Voronin (pentru care lucrează în perioada 2004-2005 în cadrul Aparatului Președintelui Republicii Moldova în calitate de „consultant principal, domeniul politica internă”), zburătăcit apoi alături de Igor Dodon în echipa „socialistă” pro rusă de la Chișinău (unde devine „secretar pe ideologie”), Ceban a fost unul dintre cei mai aprigi susținători ai referendumului ilegal din Găgăuzia, în care aproape 100% dintre cei care au fost aduși să voteze au optat pentru aderarea la Uniunea Vamală Rusia – Kazahstan – Belarus, precum și pentru independența autonomiei găgăuze, „în cazul în care Republica Moldova își pierde suveranitatea”: „Opinia Găgăuziei este opinia întregii Republici. Moldova este pentru Uniunea Vamală. Moldova este pentru stabilitate, pentru relații bune cu Rusia. Moldova nu vrea să meargă acolo, în Uniunea Europeană, unde ei încearcă să tragă”, gavarea la Comrat același deputat socialist Ceban. Coincidență sau nu, iar asta doar domnii Ceban, Dodon și strategii lor o știu, însă vorbim despre un referendum organizat ilegal în Găgăuzia în anul 2014, exact când Rusia anexa Crimeea și încuraja separatismul din estul Ucrainei, inclusiv prin susținerea începerii conflictului militar din Donbas.
Alegerile parlamentare din 2014 au reprezentat apoi o altă tentativă de promovare a apropierii de Rusia pentru personajul despre care vorbim astăzi: „La aceste alegeri s-a votat pentru apropierea de Rusia și integrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală!”. Doar că, ghinion!, și de acea dată Ceban și tovarășii săi socialiști au ieșit înfrânți în urma numărării voturilor.
Urmează 2016-2020, perioada în care oligarhul Plahotniuc pune mâna pe toată Republica Moldova și în care Dodon devine Președintele țării. Tovarășul nostru colaborează deja oficial cu instituția prezidențială în calitate de „consilier în domeniul politic şi de purtător de cuvânt al preşedintelui Republicii Moldova” când, ta-daaam!, domnul Ceban se trezește în raniță cu ceva ce el a fost convins că seamănă cu un mic bastonel de mareșal. În urma unui scrutin datorat abuzurilor oligarhului Plahotniuc, deputatul Ion Ceban devine primarul Ion Ceban, iar agenda (și vizibilitatea) se schimbă.
Anii trec, iar pe Planetă se petrec mai multe schimbări fundamentale: Ion Iliescu îl laudă pe Regele Mihai, în timp ce Prințul Duda cochetează cu ideea de a deveni Președintele Republicii, se introduce sistemul VAR, iar Steaua și Real Madrid încep să se plângă că-i fură arbitrii, Dragnea Liviu Nicolae nu mai poate merge pentru o perioadă în vacanță în Brazilia, Greta Thunberg devine Doctor în Teologie, iar Ateneul din Tătărași primește „Medalia Regală pentru Loialitate”. Însă, peste tot și toate, Ion Ceban devine din „Tovarăș”, „Domn”. Într-o bună dimineață, pe nepusă masă, domnul Ion Ceban aude o voce lăuntrică ce îi dictează că, de acum, este proeuropean și se desolidarizează de foștii parteneri de drum socialiști, lăsându-l buimac pe Igor Dodon: „Eu eram responsabil de activitatea lui Ion, cât el era membru al echipei PSRM. Acum, după ce a plecat și a părăsit Partidul Socialiştilor, eu nu pot ști ce e în capul lui și ce politică va promova, suntem și noi curioși să înțelegem ce s-a întâmplat între timp cu dânsul”.
Din actuala postură de politician proeuropean, în ultima vreme alegătorii de peste Prut asistă la o creștere a expunerii domnului Ion Ceban, primarul orașului Chișinău. Însă, cu toate discursurile sale mieroase la adresa României și a Uniunii Europene, există suficiente motive pentru a crede că această schimbare de atitudine nu este deloc una autentică și că Ceban este încă strâns legat de Rusia. Iar acest lucru este susținut inclusiv de acuzațiile aduse de Departamentul de Stat al SUA, care a evidențiat faptul că Ceban a primit finanțare de la Moscova și a colaborat cu liderii politici ruși. Iar drept dovadă, pentru cine urmărește cu atenție pașii săi de vals geopolitic, Ceban a pierdut în scurt timp sprijinul României, unul dintre cei mai puternici aliați ai Republicii Moldova în eforturile sale de a se integra în Uniunea Europeană.
Această schimbare de poziție a lui Ceban ar putea fi considerată o manevră politică cinică, menită să îi atragă voturile alegătorilor proeuropeni, fără a avea, în realitate, o adevărată angajare față de valorile și ideologiile europene. Desigur, prin lipsa lor față de un angajament real față de o ideologie sau valori, politicienii care își schimbă – asemenea domnului Ceban – poziția în funcție de interesele lor politice ar putea fi comparați cu frunzele care sunt purtate de vânt, însă nu despre aceasta este vorba aici. Această situație, în realitate, prezintă un risc real pentru perspectivele de viitor de peste Prut: politicienii care mint – asemenea domnului Ceban – cu privire la poziția lor proeuropeană pot compromite integritatea și credibilitatea mișcării proeuropene în ansamblu. Altfel spus, prin infiltrarea acestei mișcări și prin împrăștierea voturilor, acești politicieni pot face rău Republicii Moldova și pot împiedica progresul său către un viitor prosper și stabil.
Pericolul pe care îl reprezintă Ion Ceban pentru perspectivele europene ale Republicii Moldova este legat – în principal – de credibilitatea sa. Odată ce un politician semnează o petiție pentru anularea Acordului de Asociere cu UE, acest lucru arată faptul că acesta nu este cu adevărat interesat de parcursul european al țării. Mai mult decât atât, implicarea lui Ceban în creșterea Partidului Socialiștilor din Moldova, partid descris ca având o poziție ambiguă față de Uniunea Europeană și NATO și care a fost criticat pentru relațiile sale cu Rusia, reprezintă un alt semn gigantic de întrebare pentru partenerii externi ai Republicii Moldova.
Republica Moldova se confruntă astăzi cu numeroase provocări în ceea ce privește parcursul său european, inclusiv presiuni din partea Rusiei, generatoare de tensiuni în regiune. În acest context, este esențial ca liderii politici ai țării să fie credibili în ceea ce privește susținerea pentru valorile și obiectivele europene, în caz contrar Republica Moldova riscând să rămână blocată într-o zonă de influență ambivalentă, cu consecințe negative pentru dezvoltarea sa și integrarea sa europeană. Tocmai de aceea este esențial ca peste Prut să fie aleși lideri consecvenți și credibili, dedicați valorilor și ideilor europene și care pot asigura un viitor stabil și prosper pentru Republica Moldova.
Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova
Îți recomandăm
