Jurnal de ploi

Totul a început într-o zi de miercuri. Miercuri, 27 iunie 2018. De dimineaţă, a tot plouat şi-a plouat, mai mocăneşte, mai puţin mocăneşte (adică mai îndesat), iar asta până pe la cinci. „Obligat“ de vreme, am rescris câte ceva, am răspuns la întrebările suplimentare ale unui interviu, am ascultat-o pe VVD „demontând“ punct cu punct cele zece „dezinformări“ ale Opoziţiei din moţiunea de cenzură. Şi-mi ziceam: dă, Doamne, soare iar!

Mama ei de ploaie

Mă duc eu în pivniţă după vin. Şi văd o broască d-asta, de pivniţă, de data asta una mai puţin urâtă, vizibil mai tânără decât cea de-acum câţiva ani. Când să ies, fosta groapă de var îmi face din nou (ca acum vreo doi sau trei ani) din ochi: era plină ochi de apă! Şi dă-i şi luptă: 18 găleţi am scos şi dus în sanţul din faţa casei. Dă, Doamne, soare iară bis!

Peste noapte, ploaia a mai stat. A doua zi, joi, s-a repornit. M-am consolat cu ideea că măcar pot face liniştit foc în sobă ca să-mi gătesc prânzul. De-ar fi fost caniculă, era naşpa. Deja arsesem o hârtie pentru muşte umplută de muşte. Dar găletiada avea să continue. După prima zi de ploaie, am scos 26 de găleţi cu apă din fosta groapă de var. După ploaia de joi, am scos 66 de găleţi cu apă. Semn că pământulva fi fiind de acum plin ochi de apă!

În a treia zi de ploaie (29.06.18), am am mai scos 16 găleţi, ajungând la un total de 108. Habar n-aveam pe atunci că acest bilanţ provizoriu avea să fie apă de ploaie faţă de ce urma să urmeze… Am încheiat ziua la 120 de găleţi. Şi ploua în continuare (măcar nu plouase şi peste noapte…).

Banc asezonat cu vremea

Şi cu vremurile. Cică Dragnea a dat ordine clare în legatură cu inundaţiile din Teleorman: „Cu prioritate se va evacua apa din cimitire. Acolo se afla majoritatea votanţilor noştri!“

Cireaşa de pe tort…

…avea să se dovedească a fi mai degrabă bomboana de pe coliva ploilor. A primei sesiuni.

Sâmbătă, 30. 06.18, am ajuns la 162 de găleţi. Dar ce să vezi? „Na, să dăm de minune“, ar fi zis mama (chiar aşa, în româneşte, chiar dacă discuţia avea loc în săseşte): ieşise soarele. Pentru câte minute, oare? Aveau să fie câteva ore, dar…

Cum se cheamă clima aia-n care într-o perioadă anume plouă-n fiecare zi? Tropicală, cumva?

Deci: ce lipsise zilele astea, începând cu miercuri? Când a plouat de dimineaţă până pe la cinci; joi, când a plouat de la 10 până pe la cinci; ieri, când a plouat cu intermitenţe? Exact. O furtună. Şi a venit şi furtuna, pe la trei după masă. Cu tunete şi fulgere şi cu o perdea de apă căzând în neştire peste pământul oricum gata îmbuibat de apă! Of, măcar n-am avut parte şi de grindină!

Seara, aveam să stabilesc primele două recorduri persoanle, scoţând după furtună într-o juma de oră 54 de găleţi din pivniţă şi atingând 90 de găleţi într-o singură zi. Aflând cu ocazia asta şi cât exact măsoară groapa de var arhiplină: 33 de găleţi! În zilele următoare, am mai scos apă, atingând un total de 315 de găleţi.

Diluviul propriu-zis

Timp de-o săptămână şi o oră jumate cât a ţinut furtuna sus-pomenită, a fost bine şi frumos, cu soare şi căldură. Sâmbătă, 7 iulie 2018, cam fix pe când se terminase ultima ploaie, a început a doua sesiune de ploi. Se terminase prima cu o furtună? A doua a început cu una! Care s-a transformat în ploaie mocănească, iar ploaia mocănească s-a transformat cam din oră-n oră-n averse îndesate!

Duminică, nici n-am coborât peste zi în pivniţă, pesemne ca să nu privesc iar ochi în ochi griul groapa de var. Seara, am făcut-o: începuse să se reumple. Hm, mă gândeam, „gluma“ se-ngroaşă iar. Şi cât avea să se mai îngroaşe! Luni, 9 iulie 2018, am stabilit noul record personal, scoţând 225 de găleţi cu apă din „ochiul magic“ de după uşa beciului!

Pe când goleam două găleţi în şanţul din faţa casei, a trecut o vecină (amnăşancă, soţul ei fiind din satul vecin, Apoldu de Jos).

– Aveţi apă-n pivniţă?

– Of, câtă mai am, mi se tot umple fosta groapă de var până apa dă afară!

– Să vedeţi ce-i pe la Apoldu de Jos, acolo oamenii au apă până la genunchi în pivniţă!

Mda, întotdeauna există oameni şi mai necăjiţi. Şi mai loviţi. Ca fapt divers, câteva zile pur şi simplu nu mi-am putut aminti cuvântul pentru cei păţiţi (la cutremur, inundaţii etc.): sinistraţi.

Eu unul am fost doar cineva care a avut probleme cu apa-n pivniţă. Ocazie cu care am făcut, vorba unui comentariu hâtru de pe Facebook, gratis fitness, scoţând zile la rând un număr impresionant de găleţi de apă. Deşi n-a mai plouat de… Oare de când? Parcă marţi a mai plouat, dar nu cine ştie ce. Deci, până alaltăieri (ieri, pe când am scris aceste rânduri, încă nu cărasem vreo găleată din pivniţă), atinsesem frumoasa şi rotunda cifră de 555 de găleţi.

În loc de concluzii

– Ce se-ntâmpla dacă nu erai acolo?, m-a întrebat o prietenă pe FB.

– Păi, probabil se inunda toată pivniţa!

– Îţi trebuie o pompă de apă!, îmi zice alt prieten pe FB.

– Are cumnatul meu una-n pivniţa lor (uscată), a zis că mi-o aduce. Din Germania, desigur.

– Mişule, îţi trebuie drenaj în pivniţă, îmi zice Mitică, amicul din sat care tocmai-mi renovează din temelii bucătăria de vară. Asta rezolvă şi situaţia când nu eşti aici!

– Da, te cred. Şi trebuie să desfund neapărat fântâna din fosta grădiniţă „de flori“ de după poartă pe care, prin anii optzeci, am umplut-o, din ignoranţă, cu gunoi de curte şi moloz! Fântâna precis a fost gândită să capteze apa freatică şi să ţină beciul uscat. Şi uscat a fost – până-n anii optzeci…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist