Dr. Marius Dabija (FOTO), medic primar neurochirurg, Directorul medical al Spitalului Clinic de Neurochirurgie Iaşi: „În primul rând, ca să vă dau o veste bună, trebuie să ştiţi că neurinomul de acustic (NA) este o tumoră benignă (non-canceroasă), care se dezvoltă din teaca de mielină a unuia din nervii vestibulari, din aşanumitele celule Schwann, de aceea denumirea corectă ştiinţific este de „schwannom vestibular“. În al doilea rând, pentru a vă putea da un sfat punctual pentru problema de sănătate a tatălui dvs, ar trebui ca acesta să vină la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi să fie investigat. În ce priveşte neurinomul de acustic, particularitatea lui este că se dezvoltă într-un spaţiu restrâns, în contact cu trunchiul cerebral, cerebelul şi cu o parte din nervii cranieni, mai ales nervul acustic şi facial, dar şi nervul trigemen şi glosofaringian, atunci când ajunge la dimensiuni mari.

Crescând, neurinomul de acustic deplasează şi comprimă aceste structuri, ceea ce determină simptomatologia. NA este o tumoră frecventă, reprezentând cca 15-20% din tumorile cerebrale la adulţi. Trebuie subliniat caracterul benign al tumorii, care nu invadează formaţiunile nervoase învecinate şi nu metastazează. O foarte mică parte din neurinoame au caractere de agresivitate histologică, ceea ce poate cauza recidive locale. Fiind o tumoră benignă, cu creştere lentă (1-5 mm/an, în medie), neurinomul de acustic evoluează mult timp asimptomatic, simptomele iniţiale fiind discrete, o hipoacuzie, adică scăderea auzului, unilaterală, fiind de foarte multe ori tolerată şi imperceptibilă pentru pacient. În majoritatea cazurilor nu există o cauză cunoscută de apariţie a neurinomului de acustic, fiind vorba de cazuri sporadice, care nu se transmit genetic descendenţilor. În cadrul diviziunii normale a celulelor Schwann din teaca nervului vestibular se produce o mutaţie genetică ce determină înmulţirea necontrolată a acelei celule.

Există un subgrup de neurinoame care apar în cadrul unei boli genetice care se numeşte Neurofibromatoză tip 2, şi care se caracterizează prin prezenţa unei mutaţii pe cromozomul 22. Această mutaţie determină apariţia de neurinoame de acustic (scwannoame vestibulare) bilaterale, neurinoame/schwannoame ale nervilor spinali precum şi de alte tumori cerebrale, în special meningioame multiple. Această boală are o transmitere genetică, riscul de transmitere la descendenţi fiind de 50%. Simptomele pe care le acuză pacienţii sunt: pierderea completă sau parţială a auzului la nivelul urechii afectate; pareză facială, inclusiv dificultate în a închide ochiul şi a zâmbi pe partea pe care se află tumora; tulburări de mers şi echilibru; senzaţia de presiune în ureche; greaţă; vărsături şi modificări ale reflexului cornean.

Dacă tumorile ajung să aibă dimensiuni mari, acestea pot să comprime o serie de structuri de vecinătate foarte importante, cu apariţia de manifestări neurologice: afectarea secreţiei glandelor salivare, pierderea gustului în cele 2/3 anterioare ale limbii, pierderea sensibilităţii la nivelul feţei (hipoestezie facială), semne de creştere a presiuni intracraniene. Pacienţilor care ajung la spital cu astfel de simptome li se fac o serie de investigaţii, începând cu rezonanţa magnetică nucleară cerebrală (nativ şi cu administrare de substanţă de contrast), se face computer tomograf (nativ şi cu contrast), cu reconstrucţia structurilor osoase adiacente tumorii, se fac teste audiologice şi teste vestibulare.

Atitudinea terapeutică este individualizată în funcţie de semnele clinice, dimensiunea tumorii, aspectul leziunii, după efectuarea investigaţiilor imagistice cerebrale, vârsta şi, bineînţeles, opţiunea pacientului. În cazul pacienţilor care au auzul integru şi sunt diagnosticaţi cu neurinom de acustic a cărui dimensiune este sub 15 mm se face o evaluare imagistică cerebrală la 6 luni, pentru o perioadă de 2 ani şi, dacă se observă orice creştere a tumorii mai mare de 2 mm între examinări, se impune tratament. În cazul în care tumora îşi păstrează dimensiunea pe parcusul evaluării, şi pacientul este investigat la 1 an, timp de 5 ani, iar dacă leziunea este stabilă, evaluările se fac la 7, 9, şi 14 ani, cu menţiunea că evaluarea audiologică se face anual. Dacă se constată deteriorarea auzului, dar evaluările imagistice periodice nu relevă creşteri ale diametrului tumorii, atunci acest ultim lucru ar trebui să fie determinant în alegerea opţiunii terapeutice. Pacienţii cu un auz utilizabil şi diagnosticaţi cu neurinom de acustic cu dimensiuni mici au 50% şanse să îşi conserve acest nivel al auzului, dacă se optează pentru una din următoarele variante terapeutice: abţinerea de la tratament, radiochirugie stereotactică sau rezecţie microchirurgicală.

Decizia de a trece peste evoluţia naturală a bolii, ar trebui să fie foarte individualizată, în funcţie de localizarea şi dimensiunea tumorii; testele audiologice; boli asociate; vârsta şi opţiunea pacientului. Pacienţii cu tumori de dimensiuni medii (diametrul tumorii este 15-25 mm) ar trebui să-şi trateze aceste tumori, în special dacă pacientul este tânăr. Abţinerea de la orice formă de tratament este o opţiune validă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu probleme medicale deosebite. Pacienţii trebuie să ştie că rata complicaţiilor şi gradul de pareză facială postoperatorie creşte în funcţie de dimensiunea tumorii. De asemenea, bolnavii cu boală genetică – neurofibromatoză tip 2 – ar trebui evaluaţi individual, managementul precoce fiind un factor de prognostic favorabil. În sfârşit, în cazul pacienţilor cu tumori de dimensiuni mari (diametrul tumorii este mai mare de 25 mm) este necesară rezecţia microchirurgicală a tumorii, această manevră medicală având ca scop diminuarea presiunii exercitate de leziune asupra structurilor din jur şi decomprimarea acestora.

Radiochirurgia stereotactică este utilă în cazul pacienţilor vârstnici şi cu boli semnificative asociate. În mod normal, prognosticul vital este bun, neurinomul de acustic fiind o tumoră benignă, care recidivează doar în cazuri excepţionale. De aceea, speranţa de viaţă nu este modificată iar pacienţii operaţi de neurinom de acustic pot desfăşura o viaţă normală, fără restricţii. Cert este că tatăl dvs trebuie întâi investigat, abia după aceea putându-se stabili un diagnostic şi un tratament, în funcţie de rezultatele obţinute“.