În România, conform Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din cadrul INSP, în perioada 1 ianuarie 2023 – 14 ianuarie 2024, au fost notificate 3.353 de cazuri confirmate cu rujeolă, din care 4 decese. Luna trecută a fost declarată epidemie de rujeolă în țara noastră.

Rata de vaccinare în România a scăzut în ultimii 10 ani și a ajuns între 70 și 80 %. Extrem de puțin, potrivit OMS, rata de vaccinare pentru a controla bolile trebuie să fie de cel puțin 90%. Ce este rujeola, cât de severe pot deveni complicațiile acesteia și de ce este important să ne vaccinăm împotriva acestei boli infecțioase explică Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi, șef disciplină Asistența primară a stării de sănătate și Epidemiologie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”, Iași. 

Vaccinul împotriva rujeolei a fost introdus încă din 1963

Secolul XXI a fost desemnat ca un secol al prevenției. Pe lângă multe boli cronice pe care în prezent putem să le evităm, să le întârziem apariția sau a consecințele lor (bolile cardiovasculare, diabetul cancerele), patologia infecțioasă este beneficiară, în cea mai mare măsură a prevenției prin variate metode,  dintre care vaccinarea este considerată metoda cea mai eficientă. 

La peste 200 de ani de la utilizarea primului preparat vaccinal de către Eduard Jenner pentru prevenirea variolei, boală gravă cu contagiozitate crescută și milioane de decese înregistrate în decursul timpului, avem disponibile astăzi, peste 30 de vaccinuri care au depășit “proba timpului” prin faptul că în urma administrării lor sistematice au dus la reducerea considerabilă a îmbolnăvirilor grave și a mortalității evitabile. Statisticile estimează că vaccinarea contribuie la salvarea a peste 3 milioane de vieți anual, iar această valoare probabil este mult subestimată. 

Cei apropiați care sunt deja la o vârstă venerabilă ne mai pot povesti momente grele prin care au trecut în urmă cu peste 70-80 de ani în care copiii erau condamnați la sechele neurologice majore în urma infecției cu virusurile poliomielitei și  care nu  erau nici rare și nici lipsite de riscul decesului. Există consemnări privind dramele generate de tetanos, boală fără vindecare inclusiv la acest moment, a epidemiilor extinse de difterie, tusea convulsivă, tuberculoză, febra tifoidă și nu în ultimul rând prin boli eruptive ca rujeolă sau rubeolă.   

Dacă la acest moment ne putem bucura de faptul că trăim într-un continent “liber de poliomielită” deoarece în Europa, din anul 2002 nu a mai fost consemnat nici un caz de boală, totuși parcurgem o etapă dificilă și complex explicată prin faptul că încă mai trecem prin perioade epidemice de rujeolă sau rubeolă. Aceste două boli care pot fi prevenite eficient prin vaccinare, continuă să determine îmbolnăviri care pot avea o evoluție variată, inclusiv cu prognostic mediu sau sever și, din nefericire, pot să producă decese. 

Primele vaccinuri împotriva rujeolei și rubeolei au fost introduse în practica vaccinării populației încă din 1963 respectiv 1964, iar Programele Naționale de Vaccinare au inclus aceste imunizări de la vârsta de un an și ulterior la copiii de 5-7 ani. Cu toate acestea, după o etapă în care a existat o largă aderență a populației la aceste vaccinări, iar rata îmbolnăvirilor a scăzut considerabil, a apărut fenomenul de refuz al părinților, influențat mai ales de informațiile false și nedemonstrate științific care au generat, în mai multe țări, un fenomen îngrijorător de reemergență (reapariție) a rujeolei, atât în rândul copiilor nevaccinați dar și a adulților care și-au pierdut protecția pe fondul asocierii unor deficiențe imunitare de diverse cauze. 

Alte două epidemii de rujeolă au fost în 2010 și 2016

Astfel, rujeola în Europa şi România la un secol de la introducerea vaccinării s-a manifestat prin mai multe valuri epidemice. În țara noastră după introducerea în 1978-1979 a vaccinării anti rujeolă cu vaccin produs de către Institutul Cantacuzino și vaccinarea din 2004 cu vaccin combinat rujeolă-rubeolă-parotidită s-a constatat că procentul de copii eligibili la vaccinare care au primit vaccin (acoperirea vaccinală) la nivelul anului 2009 a scăzut dramatic, fapt ce a determinat în mod inevitabil desfășurarea fenomenelor de tip epidemic în perioada 2010-2012, soldate cu 12.234 de cazuri  si 3 decese. Măsurile urgente de recuperare a restanțierilor și impactul asupra populației a apariției numărului mare de îmbolnăviri care au generat suferință copiilor și îngrijorare aparținătorilor a determinat schimbarea dinamicii epidemiologice cu o creștere a acoperirii vaccinale, mai ales prin acceptul și adresabilitatea părinților pentru respectarea termenilor optimi de imunizare și implicit o scădere considerabilă a numărului de cazuri.  Strategia de ținere sub control a acestei boli a avut rezultate benefice. Din păcate, chiar dacă istoria evoluției acestor boli “ne învață” că trebuie să fim consecvenți, totuși în 2016, un alt val epidemic a afectat în mod brutal România și alte țări europene prin manifestarea unui noi epidemii care de această dată, până în 2018 a totalizat peste 20.000 de cazuri și din păcate 60 de decese (până în 2020 au fost raportate aproximativ 20.192 cazuri cu 64 de decese), atât la copii cât și la adulți. Aceeași cauză a influențat zădărnicia strategiei de control a bolii prin nevaccinarea persoanelor eligibile, în special copiii. Chiar dacă vaccinarea este o intervenție individuală ea are un profund efect asupra întregii comunități deoarece majoritatea deceselor din acest val care a precedat pandemia de COVID19 s-a datorat, în mare parte faptului că, acei copii nevaccinați, în majoritate de vârstă școlară, au făcut boala și au reprezentat o sursă de contaminare pentru copiii cu vârsta de sub un an  care nu puteau să fie protejați prin vaccinare (vârsta optimă de vaccinare,  prin Programul Național de Vaccinare  este de 12 luni). 

În 2023 rujeola a determinat decesul a trei copii și un adult

În perioada pandemiei, limitările determinate de măsurile care aveau ca scop oprirea răspândirii virusului SARS CoV-2 au generat și o scădere a contactelor și implicit a cazurilor de îmbolnăvire prin diverse alte boli infecțioase. Această situație de limitare a prezentării părinților la cabinetele medicilor de familie a avut însă  un foarte mare dezavantaj pentru faptul că dinamica vaccinărilor prin Programul Național de Vaccinări a scăzut considerabil. Pentru controlul rujeolei a reprezentat un moment de risc deoarece reluarea circulației populației a permis răspândirea inclusiv a acestui virus, declanșând la finalul anului 2023 o nouă alertă de val epidemic, justificat de înregistrarea până la data de 6 decembrie 2023 a peste 2.000 de cazuri de rujeolă la nivel național, în 29 de județe. După declararea epidemiei de rujeolă la nivel național măsurile care au fost aplicate au fost cele de vaccinare a copiilor cu vârsta cuprinsă între 9 și 11 luni, precum și recuperarea celor care erau nevaccinați sau prezentau schema de vaccinare incompletă. În perioada 1 ianuarie 2023 – 21 ianuarie 2024, Institutul Național de Sănătate Publică din România a  confirmat existența a 3.746 de cazuri de rujeolă și patru decese la 3 copii cu vârste de 7 luni (2 cazuri) și un an cât și la un adult de 35 de ani cu comorbidități.

Rujeola boală prevenibilă prin vaccinare rămâne încă o problemă de sănătate a populației, atât celei infantile cât și la adulții aflați la risc, astfel că este momentul în care profesioniștii din sistemul de sănătate, alături de părinți sau de aparținătorii copiilor să-și unească eforturile pentru limitarea cât mai mult a consecințelor răspândirii acestui virus cu o contagiozitate deosebit de crescută.

Virusul se transmite prin aer și rezistă pe suprafețe câteva ore  

Virusul se transmite prin aer, prin picăturile de salivă sau secreții ale căilor respiratorii (picăturile lui Pflügge) și rezistă pe suprafețe câteva ore, astfel că se poate transmite, ca orice alt virus, prin contact cu suprafețe sau obiecte contaminate recent de către un bolnav la o persoană care fie nu a trecut prin boală fie nu a fost vaccinată. 

Perioada «tăcută a bolii» pe care o numim incubație este de 10-14 zile, încât de multe ori este dificil de precizat momentul în care s-a produs infectarea, aceasta fiind cel mai frecvent generată de contactul strâns între persoane în colectivitățile de preșcolari, școlari sau în familiile cu mai mulți copiii. 

Vaccinarea, pe lângă faptul că previne îmbolnăvirea manifestată prin simptome care duc la suferința copilului ca: febra înaltă (chiar și peste 380- 400 ), catar respirator (aspectul de copil plâns prin prezența rinoreei, conjunctivitei, tusei), erupție caracteristică la nivelul tegumentelor și semne specifice la nivelul mucoasei orale), împiedică instalarea unor posibile complicații, unele dintre acestea grave, care se pot solda și cu deces. Complicațiile pot fi cele prin suprainfecție bacterienă, mai ales a urechii interne care poate duce chiar și la pierderea auzului; infecții sub formă de bronșite, laringite și pneumonii cu risc vital important. Complicațiile extrem de grave sunt cele de tipul encefalitei post infecțioase sau panencefalita sclerozantă subacută PESS, care poate să apară la  aproximativ 1 din 1.000 de persoane cu rujeolă, mai ales în contextul în care infecția este produsă de tulpini cu patogenitate ridicată și infectează copiii susceptibili de până la 2 ani. Această boală PESS este fatală iar copilul poate să  aibă manifestările specifice neurologice chiar după mai mulți ani de la trecerea prin infecția acută cu virusul rujeolic.

Gravidele care fac rujeolă pot prezenta risc de avort, naștere prematură sau chiar deces 

Deoarece rujeola are din ce în ce mai mult o tendință de “ adultizare” (apariția la persoanele adulte nevaccinate în copilărie sau la adulții cu diverse boli cronice și la un interval lung de la vaccinare) este importantă estimarea și monitorizarea riscului. Atenția specială trebuie acordată femeilor în timpul  gravidității care nu au fost vaccinate anterior apariției sarcinii și deci care nu prezintă anticorpi protectori în caz de infecție. În funcție de vârsta sarcinii ele pot prezenta riscul de avort, naștere prematură, greutate scăzută la naștere a copilului și chiar deces (matern și fetal). 

Rujeola rămâne una dintre bolile care poate să determine suferință, sechele și în mod regretabil pierderea de vieți omenești, cu toate progresele vaccinologiei moderne prin care infecția poate fi prevenită ca urmare a utilizării unui vaccin eficient, sigur și accesibil prin Programul Național de Vaccinare și în afara acestuia. 

Complianța la vaccinare este un element important și ea va crește în avantajul asigurării unei acoperiri vaccinale optime (peste 95% dintre persoanele eligibile să fie vaccinate) numai  prin comunicarea corectă, deschisă și permanentă între medici și populație. Înțelegerea utilității și importanței vaccinării prin intermediul dialogului populației cu personalul medical avizat, în afara oricăror interpretări false și eronate, răspândite în mod voit sau nevoit, ne va aduce mai multă siguranță în confruntarea noastră cu bolile în general și în special cu cele infecțioase .