În analiza de mai jos – desenată în cifre şi grafice – perspectiva detaliată a scăderii producţiei de energie şi de resurse primare necesare energiei, din ultimii 15 ani: perioadă în care au crescut şi consumul şi, fireşte, şi importurile:

Producţia de energie primară a României a scăzut cu 18,1% din 2007 până la 22,35 milioane tone echivalent petrol (tep) în 2020, iar cea de electricitate – cu 9% până la puţin peste 55,93 miliarde kWh (anii 2021 şi 2022 aduc corecţii minore), potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).

Consumul final energetic a scăzut cu 4,6%, de aproape 4 ori mai încet decât producţia, dar mai ales din cauza scăderii consumului din industrie. Altfel spus, România consumă mult mai multă energie decât produce, de aceea a şi crescut importul de electricitate de 6 ori mai mult.

De mai multă vreme şi mai ales, odată cu creşterea ritmurilor de scumpire a energiei începând de anul trecut, mediul de afaceri şi experţii în domeniu au sesizat absenţa investiţiilor în capacităţi noi de producţie energetică.

E drept, nu am dus lipsă de strategii naţionale de energie: niciuna n-a fost, însă, adoptată vreodată, date fiind interesele acerbe care s-au ciocnit într-un asemenea sector. În tot acest timp, rezervele de petrol şi gaze se epuizează şi înlocuirea lor cu altele noi a fost întârziată, uneori premeditat – cum e cazul gazelor din Marea Neagră şi al OUG 114 / 2018: ele ne-ar fi asigurat însă, încă de acum câţiva ani, independenţa faţă de Rusia.

Cititi mai multe pe cursdeguvernare.ro