Primarul Chirica şi limbajul de mahala

Într-o conferinţă de presă de o oră, ţinută de primar miercuri, la palatul Roznovanu, acesta s-a dezlănţuit la adresa secretarei consiliului local, Denisa Ionaşcu. A ieşit la iveală astfel că o scrisoare recentă, prin care Mihai Chirica cerea Asociaţiei muncipiilor din România susţinerea unui proiect de lege prin care secretarii să fie legaţi de mandatul primarului, avea la bază acest conflict răbufnit acum. În actuala legislaţie, secretarul are un statut paralel primarului, el verificând legalitatea actelor emise de primărie, fără să fie subordonat edilului. Astfel, teoretic, funcţia de verificare a legalităţii nu este subordonată intereselor primarului. Faptul că un conflict personal îl poate determina pe primar să ceară schimbarea legislaţiei şi a statutului tuturor secretarilor din România este un pic bizar. Seamănă cu acele poveşti în care soţul încornorat dă foc la casă, pierzând astfel şi femeia, şi averea. Nu este o soluţie sănătoasă, iar demersul primarului este astfel îngrijorător. Nu este de mirare că reacţia secretarilor din întreaga ţară a fost pe măsură, iar miercuri, spăşit cum nu-i este în fire, edilul Iaşului şi-a cerut scuze şi a retras scrisoarea în cauză.

Ieşirile din ultima vreme ale primarului Chirica sunt în acelaşi registru. În noaptea dintre ani, el a postat câteva reflecţii despre viaţă şi profesie. Deşi într-o oarecare măsură un bilanţ anual mai puţin formal este binevenit, postarea lui Mihai Chirica a fost neobişnuită. În aceasta, el i-a catalogat pe ziarişti într-un registru care părea a fi scăpat cu totul de sub controlul raţiunii. Astfel, unul dintre aceştia ar fi beţiv cu acte, altul ar fi drogat cu acte, un altul ar fi ceva din amândouă, tot cu acte, şi aşa mai departe. Este greu de imaginat ce ar putea avea toate acestea cu un bilanţ profesional al primarului. Duritatea de limbaj, libertatea indecentă în apreciere sunt arme politice, dar nu pot fi folosite împotriva unor persoane care nu fac politică. Chiar şi în retorica electorală o asemenea exprimare este de obicei apanajul unor extremişti. Faptul că primarul Iaşului le foloseşte este un derapaj care trebuie sancţionat. În conferinţa de miercuri, pe lângă invocarea unor dispute profesionale cu doamna Ionaşcu, Mihai Chirica a sărit iarăşi calul şi a lovit, cum se spune, sub centură. A spus de anumite poze care circulă prin ţară, despre nu ştiu ce bărbat şi ce femeie, care cui i-a făcut nu ştiu ce lucruri deocheate, dar pe care el nu le bagă în seamă. A mai spus că el nu se bagă în patul nimănui, dar a sugerat clar că sunt lucruri necurate de natură pasională. A mai spus că pe el are cine să-l iubească şi că nu caută amorul vreunei secretare.

Pare a fi cam mult. Ultimul lucru de care mai avea nevoie primarul Mihai Chirica era limbajul de mahala, folosit în postări oficiale sau în conferinţe de presă. Părea că dosarele penale în care este inculpat şi trimis în judecată i-au liniştit apetitul pentru scandal. Se spune că atunci când prin faţa Primăriei trece procurorul Horodniceanu, Mihai Chirica transpiră în birou. Dar uite că nu este de ajuns. Cum am mai spus despre domnia sa, profilul său începe să semene foarte mult cu cel al lui Dumitru Sechelariu, Marian Oprişan sau Codrin Ştefănescu. Este o alunecare pentru care cei calomniaţi nu ar trebui să ezite să-l dea în judecată.

Dar pornirile necontrolate ale edilului nu se opresc la vorbe. În ultima vreme foloseşte structurile serviciilor din subordine ca să-şi rezolve problemele personale, fie acestea de ordin politic sau de imagine. Aparatul serviciului de presă, Direcţia de locuinţe a primăriei, de exemplu, îi urmăresc criticii şi-i raportează. Unii ziarişti au fost ameninţaţi cu evacuarea din locuinţele administrate de direcţia în cauză. Au avut loc procese pe care Primăria le-a pierdut. Culmea este că în conferinţa de presă de miercuri el s-a plâns de funcţionari din primărie care fac ilegalităţi ce apoi îi sunt lui imputate. S-a mai plâns că secretarul consiliului local dă viză de legalitate pe acte nelegale, iar el semnează ca primarul, fiind apoi acuzat. Că unii funcţionari din subordine au statut de martor protejat în anchetele procurorilor care îl vizează. Cine ştie? Or fi şi din astea. Dar folosirea aparatului de stat al administraţiei locale pentru urmărirea celor care îl critică sugerează şi altceva. Că ar putea fi chiar el cel care cere asemenea lucruri subordonaţilor săi. Acest lucru ar fi chiar mai grav decât cel imputat fostului primar, care a folosit poliţia comunitară ca să-şi spioneze amanta.

Cât de nelalocul ei este o asemenea situaţie, mai ales în Iaşi, un oraş universitar, pe care primarul se laudă că-l onorează! Vorbind despre doctorate, la aceeaşi conferinţă de presă, el a spus că are două, nu unul, pe care le-a făcut până la capăt, dar pe care nu le-a susţinut, ca să nu dea prilej de scandal public. Oare de ce ar stârni scandal cineva care-şi dă doctoratul pe bune? Greu de înţeles ce a vrut să spună. Un om cu două doctorate complete, dar nesusţinute, care se şi laudă cu asta, trebuie să fie, dacă nu mincinos, cel puţin excentric. Indiferent care din cele două apelative i s-ar potrivi mai bine primarului nostru, este cert că e ceva în neregulă cu el. O neregulă, în mod cert, în detrimentul oraşului.