Caută 
5 MIN
E greu de închipuit, e greu de crezut şi tot mai greu e de acceptat această nemeritată „sentinţă” a sorţii că cel supranumit „Profesorul”, respectiv, prof.univ.dr. Mandache Leocov, de numele şi renumele căruia se leagă numeroase dintre împlinirile vieţii de zi cu zi ale Cetăţii ieşene, această vatră a istoriei, ştiinţei, culturii şi spiritualitate românească, atinsă de unicitatea „spiritului ieşean” inconfundabil, nu mai este printre noi, „trăitorii de Iaşi”, care i-am fost necontenit în preajmă, pătrunzându-ne în adâncul sufletelor noastre de erudiţia, sfătoşenia şi bonomia lui aparte, pe care o primeam şi o admiram cu smerenie şi înţelegere la toate manifestările de ţinută ale „Dulcelui Târg”.
La acest moment incredibil al sfârşitului său, survenit pe neaşteptate, tocmai când rotundul moment aniversar „90” al „Profesorului” şi „Preşedintelui de onoare” era tot mai aproape, noi, îndureraţii fără de seamăn, cenaclişti ai „Castanului Unirii de la Vişan”, ne plecăm frunţile cu pioşenie şi-i aprindem cu evlavie candela luminoasă a recunoştinţei noastre, rugându-l pe prea Bunul şi prea Milostivul Dumnezeu să-l primească şi să-l aşeze de-a dreapta Sa, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, aşa cum i-a fost plăcut şi în viaţa lui pământeană.
Însuşi măreţul Castan de la Vişan, singurul martor în viaţă al Unirii Principatelor, la auzul acestei veşti cernite şi cutremurătoare îşi lăcrimează frunzele sale ruginii întru rememorarea celui care, redescoprindu-l, l-a aşezat în rândul sfintelor monumente ale neamului.
Chiar dacă clipa cernită este grea şi împovărătoare în tristeţea aşternută peste sufletele celor care l-au cunoscut şi iubit, se cuvine, din respect şi raţiune să-i menţionăm, fie şi succint, biografia celui care, ca „trăitor de Iaşi”, prin fapte de mare ispravă, dovedite în şirul anilor, a înnobilat mândra Cetate a Ieşilor.
Mandache Leocov s-a născut la 20 noiembrie 1928, într-o familie săracă din satul Prelipca din comuna Salcea a judeţului Suceava, acolo unde, după cum a mărturisit „nu exista nicio carte”. Şi, totuşi, în condiţiile precare ale timpului, dovedind dragoste de învăţătură, absolvă liceul „Ştefan cel Mare” de la Suceava şi, apoi, cursurile facultăţii de Agricultură a Universităţii Agronomice ieşene, începându-şi, din 1955, pe baza unor rezutate notabile probate în studenţie, o strălucită carieră universitară, mai întâi, ca asistent la Catedra de Floricultură, Dendrologie şi Arhitectura Peisajelor, unde a efectuat numeroase cercetări de specialitate şi proiecte de reamenajare a unor spaţii verzi din jurul Universităţii. Mai apoi, urcând în ierarhia universitară, în 1972, sub îndrumarea rectorului, prof.univ.dr.doc. Mihai Răvăruţ, obţine titlul ştiinţific de „doctor în ştiinţe agricole”, pe baza căruia a devenit profesor. În 1973, se transferă la Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, Facultatea de Biologie, unde avea să i se încredinţeze sarcina de mare răspundere a amenajării şi dezvoltării Grădinii Botanice Iaşi, strămutată dîn 1965 din spatele Universităţii pe noul ei amplasament de pe Copou. Aici, timp de 17 ani până la pensionare, în calitate de director neremunerat, prof. Mandache Leocov avea să-şi etaleze, prin pricepere şi sârguinţă, toate calităţile sale profesionale şi ştiinţifice, astfel încât a adus Grădina Botanică de la Iaşi în rândul primelor 10 grădini botanice ale lumii; aceasta devenind, prin suprafaţa sa peisagistică şi cromatică a celor peste 100 de ha, o adevărată oază de verdeaţă şi recreere a ieşenilor şi nu numai a lor. Iniţiind-o şi îmbogăţind-o an de an, expoziţia floricolă „Flori de toamnă” a devenit treptat una dintre cele mai remarcabile şi durabile „mărci ieşene”, la care varietatea tot mai bogată a crizantemelor expuse o face vestită în rândurile doritorilor de frumos.
Puternic implicat în viaţa civică a „oraşului celor 7 coline”, până la pensionare, dar şi după aceea, „Profesorul”, cum i se spunea simbolic, botanistul Mandache Leocov, avea să devină de-a lungul întregii sale vieţi un perpetuu stăruitor pentru frumuseţea peisagistică a oraşului, un înverşunat apărător al teilor de legendă ai Cetăţii, un veritabil salvator al Teiului Sfânt eminescian din parcul Copou, un adevărat redescoperitor al măreţului Castan al Unirii de la Vişan, pe care a reuşit să-l plaseze în postura lui unică de dublu Monument, al Istoriei şi al Naturii.
Fie şi doar numai pentru aceste câteva remarcabile calităţi ştiinţifice şi civice, numele lui Mandache Leocov se înscrie cu majuscule în Panoplia aurită a „Oamenilor Cetăţii Iaşi”.
În vârstă de aproape 90 de ani, pe care ar fi trebuit să-i împlinească peste o lună, Profesorul botanist Mandache Leocov pleacă dintre noi înspre Veşnicia Cerurilor cu sufletul împăcat întru reuşita demersului său pentru Frumosul şi Binele oraşului Iaşi, pe care l-a slujit şi iubit atât de mult, dar şi cu regretul că nimicnicia unor autorităţi îndrituite nu a înlesnit până acum scoaterea la lumina spaţiului public a Castanului Unirii de la Vişan, unicat în România şi în sud estul Europei.
Fie-i neştearsă şi pomenită de-a pururi amintirea sa!
Mihai Caba
