Judecător ieşean: Profesia de magistrat se bucură de orice altceva, numai de prestigiu și considerație nu

“Nu cred că a existat după 1989 o perioadă în care să fi fost îndreptată atât de multă ură față de corpul profesional al magistraților, judecători și procurori, așa cum se întâmplă în prezent.

La fel ca în romanul 1984 al lui George Orwell, asistăm la un ritual în care sunt indicați vinovații pentru problemele societății românești. De la educație la mediu, sănătate și infrastructură, până la politici de stat și fonduri europene, judecătorii și procurorii sunt cei care pun piedici, zădărnicesc și sabotează bunul mers al României.

Am ales profesia de magistrat în 2018, după promovarea examenului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, și îmi amintesc de profesorii Facultății de Drept din cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași care ne vorbeau de la catedră despre judecători și procurori ca piloni ai sistemului judiciar învestiți cu atribuții de înfăptuire a justiției. Pe lângă responsabilitatea uriașă a profesiei despre care au scris Jean-Jacques Rousseau, Immanuel Kant, Jeremy Bentham sau John Stuart Mill, cadrele didactice ne prezentau nivelul ridicat de prestigiu asociat exercitării profesiei de magistrat care se bucură de o considerație importantă și de recunoștință din partea cetățenilor.

Citind presa, articolele scrise în ultimele luni despre judecători şi procurori, nu pot să nu mă întreb dacă profesorii mei nu cumva s-au înșelat. Aflu, de fapt, că am ales să intru într-o profesie plină de „nesimțiți nerușinați”, „îmbuibați”, „incompetenți” „infractori și corupți” care își bat joc de contribuabili. Dacă aş fi avut această reprezentare, poate că, atât eu cât și colegii mei aflați la început de carieră, nu ne-am fi găsit motivația de a susține zeci de examene de o dificultate ridicată (admitere la Institutul Național al Magistraturii, absolvirea Institutului și examenele de an, examenul de capacitate ș. a.) pentru a ocupa un post de judecător sau de procuror.

Am avut însă în gând ceea ce profesorii noștri ne-au învățat şi ne-au îndrumat cu atât de multă convingere: asumați-vă acest rol, depuneți toate eforturile omenești și supraomenești pentru a fi admiși în profesie, dedicați-vă muncii, pentru că, în final, va merita!

Privind retrospectiv, după doi ani în care am fost auditor de justiție și doi ani judecător, pot observa că profesia de magistrat se bucură de orice altceva (critici și contestări, atacuri personale, presiune publică, inclusiv din partea factorilor politici, scepticism), numai de prestigiu și considerație nu.

Indiferent de parcursul procesului legislativ, consider că Dialogul urii („The Two Minutes Hate") ar trebui să înceteze, pentru că o dezbatere eficientă care să poată duce la soluții constructive nu poate avea la bază învrăjbirea categoriilor profesionale, limbajul suburban și lipsa de transparență. Rămân încrezător în ceea ce am învăţat!”