Prostia ca vulnerabilitate naţională

Oriunde în lumea civilizată dimensiunea politică a guvernelor este susţinută de cea profesională, întrucât acestea sunt, în fond, instrumentele de execuţie specializate. Competenţa, chiar excelenţa în domeniul supus gestionării la cel mai înalt nivel sunt condiţii sine qua non, presupuse de oricare cetăţean atunci când ia act de performanţa unui slujitor public, aşa cum este ministrul. Iar termenul înseamnă chiar aceasta: să execuţi o comandă publică, adică să fii în slujba cetăţeanului. Parlamentul poate cuprinde, ca urmare a votului aleator, buni şi răi, oameni cinstiţi şi ticăloşi, cărturari şi agramaţi, după voinţa şi maturitatea electoratului. Însă guvernul cată să corijeze erorile electorale prin constituirea lui ca un corp de profesionişti, îndrituit să pună programele politice în practică. Ei sunt un fel de ingineri ai politicii, fără nicio conotaţie peiorativă. Iar partidele mature cată să promoveze în aceste funcţii cu maximă vizibilitate pe cei mai buni specialişti ai lor. Dacă partidul este un trib care distribuie funcţiile drept privilegii, după filosofia clanului, adică urmăreşte beneficii de grup şi nu binele public; dacă deciziile se iau în chip ocult, urmând criteriul influenţei liderilor în economia vieţii de partid, avem toate condiţiile întrunite pentru o contraselecţie păguboasă. Noi avem o slabă cultură a responsabilităţii publice, fapt care lasă câmp liber de acţiune voluntarismului liderilor. Ei decid, cu de la ei putere, sau de la un grup restrâns pe cine promovează ori execută. Nu avem o istorie înălţătoare a vieţii publice în România. Ingredientele tribale, balcano-fanariote au corupt şi subminat de multă vreme exerciţiul guvernării. Sistematic, aceste derapaje au fost speculate de către inamicii ţării şi au provocat căderi în gol. Spre exemplificare, România Mare nu s-a prăbuşit în 1940 doar din cauza factorilor externi (sau, mă rog, exogeni, cum ar zice guvernatorul Băncii Naţionale, care a recurs la acest tertip politicianist cu iz intelectual pentru a-şi camufla slugărnicia jalnică faţă de clanul drăgnenilor de Teleorman), ci mai ales a erodării vieţii publice româneşti. Orice ţară care tolerează nepedepsite hoţia, ticăloşia şi incompetenţa are să se aştepte la prăbuşiri. Exogen?! Ce jalnic poţi fi domnule academician-guvernator al Băncii Naţionale, dacă accepţi să-ţi închei mandatele sub semnul ploconirii faţă de un şmecher!

Aproape toate guvernele noastre recente, de când tot experimentăm, cu o mândrie deşartă subtilităţile democraţiei au avut măcar câte o vedetă a prostiei omeneşti, care a făcut deliciul publicului. Dar niciodată un conglomerat de prostie, incultură şi aroganţă, ca în ultimul an şi jumătate, de când cu “era Dragnea”, nu a pretins să ne guverneze. Invit cititorii la un excurs istoric, şi anume să identifice, de la Regulamentele Organice încoace, mai multă prostie fudulă sub cupola vreunui guvern. Dacă da, atunci eu promit să mă las de meserie. Iar ca să susţin demersul, trimit chiar la primul guvern procomunist, cel condus de Petru Groza începând cu martie 1945, guvern impus prin presiunile şi şantajul comisarului sovietic Andrei Vaşinski. Groza era ticălos, laş şi slugarnic cât cuprinde, dar nu incult ori agramat. În guvernul lui au intrat agenţi sovietici, dar şi comunişti educaţi, precum Lucreţiu Pătrăşcanu. Ca să nu mai vorbesc de cei nominalizaţi ulterior de către partidele istorice.

Astăzi însă, PSD a ajuns o gloată informă, dirijată de clanul teleormănenilor, plus emisarii grupului dur al baronilor locali. Partidul practic s-a lichefiat, delegându-şi puterea acestui grup ocult. Aş dori ca PSD să trăiască o criză de conştiinţă şi să realizeze cât de rău îşi fac lor, dar şi României, prin politica genunchiului îndoit în faţa lui Dragnea. Aşa s-a ajuns ca ştacheta competenţei să se prăbuşească până la un prag periculos pentru ţară. Iar dacă PSD nu găseşte soluţii să-şi corijeze erorile, iar partidele din opoziţie nu au încă forţa necesară să-i înlăture de la putere, atunci, soluţia cetăţenească, numită în derâdere “a străzii”, se impune.

Haosul pe care această guvernare l-a generat în afacerile interne şi externe ale României este fără precedent şi lasă să se întrevadă urmări incalculabile. Viorica de Teleorman din fruntea guvernului evită. Mai exact, evită să vorbească româneşte fără o foaie în faţă, pentru că nu a  învăţat la timp limba română. Femeia aceasta, pur şi simplu, este paralelă cu ideea de guvernare. Poţi să ţii o cohortă de emisari ai lui Dragnea şi una de traducători, ca să o protejezi 24 de ore? Viorica nu are o ieşire în public fără să gafeze. Mai nou a dobândit tupeu şi îl boicotează pe preşedintele Iohannis. Se uită nedumerit în jur, cu ochii ei blânzi şi se întreabă: De ce mă chinuiţi? Chiar aşa, stimabile Dragnea, de ce o chinuieşti pe femeia aceasta? Dar pe noi, românii, de ce ne sfidezi, crezând că vei rămâne nepedepsit şi veşnic, sub protecţia consilierilor israelieni? Mai nou, Viorica se pricepe şi la politică externă: merge fără mandat de la preşedinte pentru a antama în Israel un act politic atât de complex precum mutarea ambasadei la Ierusalim. Apoi se duce la Papă şi nu înţelege ce  a vorbit cu acesta. Nu, stimaţi compatrioţi, nu am avut un prim-ministru mai incapabil nici pe vremea când ei erau numiţi de către consilierii sovietici.

Iar dacă intrăm în cabinetele miniştrilor, se sparie gândul. Unii – precum cei de la Educaţie şi de la Economie  – sunt atât de nuli încât s-au resemnat să mai apară în public. Alţii, care se pretind deştepţi, precum cei de la Muncă şi Externe, au provocat adevărate cutremure în domeniile pe care le gestionează.

Căutaţi, stimaţi cititori, şi încercaţi să aflaţi dacă altundeva în lumea oamenilor înzestraţi cu raţiune mai există vreo echipă guvernamentală mai incompetentă. Eu cred că acest guvern este unul al ruşinii şi al jignirii demnităţii naţionale. Iar dacă mai pretindem să avem demnitate ar trebui nu doar să ne dezicem de el, ci şi să-l trimitem acasă. Altminteri devenim şi mai vulnerabili, în lumea aceasta complicată şi imprevizibilă.

Mihai Dorin este istoric şi publicist