Strigăt din suita regelui

Nu cred că postul în chestie înseamnă ceva în ţara asta care face demult lucruri de nepovestit până şi pe bunul-simţ, darămite pe justiţie. Sună însă bine, impozant şi dă într-un mod considerabil la imagine. Are, în imaginarul subconştient, ponderea unei consacrări definitive. Şi uite că tocmai aici, unde lucrurile păreau extrem de bine blindate (40 de ani de experienţă în domeniu, dintre care mai bine de şase ca judecător la Curtea Europeană), a apărut fisura. Pavlovschi spunea atunci, într-un mod mai mult sibilinic, lăsând o grămadă de supape interpretărilor, cum că, lucrând asupra Planului de acţiuni în domeniul Justiţiei, a "identificat mai multe incompatibilităţi de caracter personal, care, din păcate, potrivit Constituţiei Republicii Moldova, fac imposibilă activitatea mea în calitate de membru al Guvernului". Un fel de şaradă, destul de puerilă (la statura demisionarului), din care se poate înţelege orice, de la psihanaliză ("incompatibilitate de caracter personal" – asta ce mai e?) la o idiosincrasie în ordine politică, mai profundă decât am fi putut admite iniţial. Totul sugera o rigiditate de tip formal: Pavovschi, cu o banalitate ("legea pentru noi este mai presus de toate"), Maia Sandu, cu o replică înfiorător de seacă, deşi orizontul aşteptării era mare cât ziua de apoi: "În baza cererii de demisie, am propus revocarea domnului Stanislav Pavlovschi din funcţia de ministru al Justiţiei. Îi mulţumesc pentru colaborare pe care am avut-o până în acest moment".

Speculaţii fireşte că au circulat, unele destul de picante, nu e cazul să le reiau, deşi, la răspântia asta, până şi picanteriile sunt de considerat. Fapt e că Pavlovschi, părând a fi fost dispărut pentru totdeauna în neant (pe fundalul avalanşei de "schimbări" produse între timp), a reapărut pe neaşteptate, din acelaşi unghi, să zicem rebel, distonând, în orice caz, cu restul foarte omogen şi aproape că impersonal (doar deputatul Octavian Ţâcu, tot o emanaţie a Blocului ACUM, mai dă câte o inflexiune în răspărul atitudinii generale). Pornită rău să "dezoligarhizeze", adică să-şi instaleze fidelii în locul celor consideraţi maculaţi de colaborarea cu regimul plecatului Plahotniuc, guvernarea a pus-o între timp de nişte "concursuri" (aici ghilimele sunt chiar indispensabile) pentru, cum le-a definit însăşi, "funcţiile-cheie în stat". În fapt, cum foarte repede s-a dovedit, nişte încropeli de aparenţe şi onorabilitate pentru promovarea a tot felul de sceleraţi şi cozi de topor în funcţii, într-adevăr, decisive: uitaţi, de pildă, pe mâinile cui a încăput SIS-ul, ce băiat de casă e procurorul general ş.a.m.d. Că presa, câtă a mai rămas, a schiţat stupoarea, nu înseamnă nimic, absolut nimic faţă de nesimţirea cu aplomb a acestor răzgâiaţi. Revolta unuia din interiorul sistemului pe cale de constituire, însă, este de nepreţuit în acest sens. Pavlovschi ne-a mai uimit o dată prin câtă personalitatea se poate avea, totuşi, printre fantoşele lui Kozak: concursurile în cauză, a declarat el de curând, sunt "o uşă din spate, prin care reprezentanţii vechii guvernări au o minunată posibilitate să acceadă la putere". În fine, am răsufla uşuraţi, iată-l pe cineva, ranforsat şi de experienţă, şi de apartenenţă doctrinară, strigând că regele e gol.

Sigur că e un strigăt în gol, în golul mulţumirii complice a noilor ticăloşiţi, dar un strigăt care împrumută, în fine, personalitate gurilor deschise dar mute, ca în vechile pelicule fără sonor. De încadrat într-un viitor muzeu al ipocriziei post-Plahotniuc: "Organizarea de concursuri pentru funcţii-cheie în stat este o eroare! Concursuri pot fi desfăşurate în privinţa funcţiilor de executant, ci nu în privinţa primelor persoane, care determină politicile statului în diverse domenii! Hai, să organizăm atunci concursul şi pentru funcţia de Preşedinte al ţării, sau un concurs la funcţia de prim-ministru… Nicăieri în lume nu se face aşa ceva! Aţi văzut măcar o dată un concurs la funcţia de judecător la Curtea Supremă a SUA? Sau la funcţia de director CIA? Sau la funcţia de director FBI?". Un fost ministru al Justiţiei în Guvernul Sandu dixit.

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova