Ţară mică, mese puţine

La început, acum ceva timp, lumea a râs. Filmările în care socialistul Igor Dodon – pe atunci Preşedintele Republicii Moldova – era momit de un trepăduş de-al oligarhului Plahotniuc cu un kuliok (o sacoşă) în care era „ceva” numai bun pentru a acoperi „ziua de salarii” de la Partidul Socialiştilor confirmau societăţii profilul său de politician hrăpăreţ: „Să i-o daţi lui Costea, să i-o transmită lui Cornel, el luni dă salariile”, zicea Dodon în filmarea cu pricina. După ce filmarea a apărut în spaţiul public, iar gluma s-a îngroşat, preşedintele Dodon a ţinut să-i liniştească pe cei care încă mai credeau în el: „Înţelegeam foarte bine că Plahotniuc face diferite provocări ca să mă destabilizeze. El a început să întindă mâna, iar eu am arătat că nu. Faptul că au apărut diferite voci, cu Costea, cu Cornel, astea toate sunt trucate”. Simplu şi clar, aşa cum trebuie explicat orice lucru pentru cei pe care nu-i duce mintea suficient de mult.

După care lumea s-a enervat: procuratura nu considera că imaginile respective puteau fi considerate probe suficiente, cel puţin pentru declanşarea unei investigaţii elementare. Iar oamenii au fost într-un aşa hal de revoltaţi încât au ieşit la vot ca niciodată, alegând-o preşedinte pe Maia Sandu după care, pentru că societatea încă era nervoasă, s-a votat şi pentru partidul PAS, pentru o puternică agendă anticorupţie, partid care cu 63 de mandate din totalul de 101 de locuri din Legislativ a generat primul guvern 100% proeuropean al Republicii Moldova din ultimii 30 de ani.

Ca prin minune, după numărarea tuturor voturilor de la alegerile parlamentare, procuratura din Republica Moldova a revăzut cu alţi ochi cadrele cu celebrul kuliok, iar Dodon a început să aibă emoţii: ceva nu mai era în regulă, „ca pe vremuri”. Brusc, fostul preşedinte de la Chişinău a început să „presimtă” că noul sistem îi pregăteşte ceva nu foarte onorant, lucru confirmat – de altfel – săptămâna trecută, atunci când oamenii legii l-au trezit la ora şase dimineaţa pentru a-i prezenta mandatul de percheziţie, anunţându-l că este bănuit oficial de corupţie, ba chiar şi de trădare de ţară. „Zeci de milioane de lei moldoveneşti, înscrisuri care confirmau tranzacţii imobiliare de aproape un milion de euro precum şi alte bunuri de lux au fost ridicate şi urmează a fi investigate…”, aşa începea comunicatul anchetatorilor care, pe baza acestor probe, au cerut (şi obţinut) reţinerea pentru 72 de ore a fostului Preşedinte de stat susţinut de către Moscova. 

„Suntem alarmaţi de persecuţia celor care susţin relaţii prietenoase cu Rusia”, a declarat după o zi de ezitare Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, iar domnul Dodon – „privind din arest, prin gratii de fier” – întocmai precum tovarăşul Ceauşescu – a arătat cu degetul direct către NATO imediat după ce a fost eliberat după cele câteva zile de arest preventiv: „Există şi un factor geopolitic la mijloc, pentru că guvernarea se apropie tot mai mult de NATO, se pregăteşte să devină parte a conflictului armat din Ucraina, şi nu vrea ca cineva de pe loc să o împiedice să facă aceasta. Guvernarea vrea să înlăture orice pericol din partea opoziţiei sau din partea cetăţenilor revoltaţi”.

Ori din lene, ori din lipsă de motivaţie (rubla nemaifiind convertibilă), consultantul desemnat să îi scrie discursurile lui Dodon probabil că s-a inspirat direct din discursul despre un alt reţinut celebru, de data asta din România, Dragnea Liviu Nicolae: „Executarea fostului lider al PSD, Liviu Dragnea, nu a fost decisă la Bucureşti, aşa cum cred mulţi analişti politici şi comentatori pe la diversele posturi TV, ci la Washington D.C. Liviu Dragnea a vrut ca nouă, românilor, să ne fie puţin mai bine, şi exact pentru asta a fost executat. Semnalele transmise de acesta şi dorinţa lui ca România să dezvolte relaţii bune cu Rusia şi, mai ales, cu China i-au semnat sentinţa.”

Având mână liberă să acţioneze în spiritul legii, tinerii procurori de la Chişinău au reacţionat imediat după ce Dodon a fost eliberat din arestul preventiv, cerând prelungirea mandatului său de arest în penitenciar. Numai că, surpriză: s-a demonstrat că judecătorul care urma să judece dosarul în care oligarhul Plahotniuc, cu statut de învinuit, i-ar fi oferit mită lui Dodon are un frate, însurat nici mai mult, nici mai puţin, decât cu sora lui Plahotniuc. Ce să-i faci, „ţară mică, mese puţine”, exact cum zicea Gheorghe Dinică.

În urma deliberării magistraţilor de la Curtea de Apel, aţi ghicit!, recursul procurorilor a fost respins, trimiterea în arest a lui Igor Dodon pentru mita primită de la oligarhul Plahotniuc rămânând să fie judecată taman de către cumnatul lui Plahotniuc. Iar rezultatul – previzibil – a fost că Igor Dodon nu a mai fost plasat în arest în penitenciar, fiind trimis în arest la domiciliu, pe capul soţiei, până aproape de sfârşitul lunii.

Republica Moldova vrea, şi chiar face tot posibilul, să-şi ducă până la capăt lupta cu corupţia. Însă atât timp cât eşaloanele inferioare din justiţie şi procuratură, moştenirile lui Plahotniuc şi Dodon, rămân încă funcţionale, această luptă va fi una lungă şi de uzură.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova