Ţaţele în diplomaţie

Se apropie 3 octombrie, data la care reprimarea violentă a protestului diasporei din 10 august şi, în general, a derapajelor de la statul de drept din România vor ajunge din nou pe agenda Parlamentului European. La capătul discuţiilor putem fi admonestaţi cu o rezoluţie sau, cine ştie, ceva şi mai serios, precum includerea în clubul ciudaţilor, alături de Polonia şi Ungaria. Diplomaţia românească a intrat în fibrilaţie, dar, prin ton şi argumente, seamănă cu o stropşeală a ţaţelor hoaţe prinse cu borcanele de bulion ascunse sub şorţ.

În primul rând, ce şoc şi stupoare pentru PSD!, Euronews nu e Antena 3. Cel mai sadic supliciu pentru un personaj ca Viorica Dăncilă este să comunice cu ziariştii, să dezvolte spontan o propoziţie în limba maternă, fără transcript şi întrebări aranjate, pentru opinia publică europeană. Privind delegaţia română, terifiată şi alergată pe holuri de ziariştii Euronews la Bruxelles, am avut impresia unei pleve sociale analfabete, dar hoaţe şi şmechere, ce se sustrage grăbită de sub lumina reflectoarelor după ce şi-au pus poalele în cap. Viorica Dăncilă şi-a închis sonorul, înainte ca Liviu Dragnea să o dea pe „mute”, după ce le-a livrat oficialilor europeni mostre ale propagandei pesediste.

Sindromul negării realităţii a stârnit dezgustul co-preşedintelui grupului verzilor din Parlamentul European, Ska Keller, care a aflat de la premierul român cum „protestanţii” din 10 august „erau drogaţi şi trimişi din afară” ori că şefa DNA a fost „demisă de preşedinte”. Socialiştii europeni au trecut şi ei prin momente de pierdere a cumpătului, consternaţi să afle că „PSD nu face campanie pentru referendumul privind familia tradiţională”, în timp ce în ţară Liviu Dragnea tocmai proclama mobilizarea generală în PSD. De altfel, la Bucureşti, nici un regret, nici un pas înapoi, sfidarea continua. Ministrul Carmen Dan ne asigură că „oamenii sunt bătuţi” şi în democraţii consolidate, în timp ce majorul L. Cazan, şeful intervenţiei jandarmilor din 10 august, spune senin că „mâine ar face la fel”. PSD îşi ia măsuri de prevedere şi s-ar putea ca noua lege a manifestaţiilor publice să fie atât de restrictivă încât Ceauşescu, din mormânt, să tresalte de invidie.

Un preşedinte al alianţei de guvernare, C.P. Tăriceanu, îl acuză pe liderul popularilor europeni, Manfred Weber, că habar n-are de situaţia din România, o citeşte „de pe prompter”, şi, mai mult, „nu există nici un caz de mare corupţie în România, spre deosebire de ţările din Occident”. Parlamentul european e plin doar de oameni neinformaţi, ori nu au IQ suficient de ridicat, iar când vin la Bucureşti, la faţa locului, şeful Senatului le livrează argumentele de la Antena 3 despre „statul paralel”. Concluzia olandezului Matthijs van Miltenburg, coleg de grup în ALDE : „Niciun răspuns de la domnul Tăriceanu, doar perdele de fum”.

Pe ansamblu, europenii caută soluţii, sunt preocupaţi de redresarea României, iar oficialii români le spun în faţă că sunt „duşi cu capul”. Europenii se întreabă în ce măsură România va fi capabilă să îndeplinească cerinţele preşedinţiei UE, iar ai noştri le dau motive, în fiecare zi, să creadă că nu trebuie să-şi lase cheile de la casă pe mâna unor iresponsabili. Nedumeririle lor sunt universal valabile: cum să lucrezi cu nişte indivizi care nu au respect faţă de democraţie, cărora le lipseşte educaţia minimală? Poţi avea dezbateri de idei cu oameni care se gândesc doar cum să scape de justiţie? De fapt, liderii coaliţiei de guvernare de la Bucureşti se comportă ca şi cum s-ar cere intenţionat daţi afară din salon; se urcă cu picioarele pe pereţi, insultă, scuipă, apoi urlă că vor respect şi tratament egal. Poate tocmai ăsta e şi calcul lor ascuns: se cer intenţionat daţi afară, deoarece nu mai suportă să li se atragă atenţia că nu e bine să bage mâinile în buzunarele cetăţenilor şi să nu-i bată dacă se revoltă.