Terenuri în pantă

A8 – o autostradă pentru bunăstare, dar şi una strategică

În emisiunea „România de la A la Z” de la Prima News, Sabin Gherman face o afirmaţie, deopotrivă inedită şi interesantă, despre cele două proiecte de autostrăzi ale Moldovei: A7 e o autostrada strategică, iar A8 (Ungheni – Iaşi – Târgu Mureş) o autostrada pentru bunăstare. Într-un sistem de circulaţie Est-Vest, deficitar în acest unghi al Europei, pentru că în jocurile geopolitice ale ultimelor două secole şi ceva s-a dorit o interacţiune cât mai modestă între cele două părţi ale dezasamblatei Moldove, aflate în construcţii teritoriale distincte şi cu strategii diferite, A8 ar reface într-o variantă modernă sistemul de circulaţie pe vectorul amintit, sistem de circulaţie ce a generat şi evoluţia teritorială a statului moldovenesc medieval. Ce ar însemna un sistem de circulaţie modern pe vectorul Est-Vest? O integrare economică avansată a Republicii din stânga Prutului în sistemul metateritorial al UE, dar şi o creştere importantă a accesibilităţii zonelor de sud şi centrale ale Ucrainei la nucleul economic dur european. Ca urmare, acea spunere a lui Sabin Gherman ar trebui corectată: A8 e o autostrada pentru bunăstare, dar şi una strategică la nivel continental, Moldova, Republica Moldova, dar şi zona ucraineană din nordul Mării Negre având pe acest vector cea mai scurtă cale către toate facilităţile economice şi infrastructurale ale UE. E valabilă şi reciproca. Aşa că, pe timp de război sau pe timp de pace şi reconstrucţie, Ucraina, dar şi ţările ce ajută acum statul vecin sau vor participa în viitor la reconstrucţia Ucrainei ar trebui să fie direct interesate de soarta acestei autostrăzi.

3 găuri

Două sau trei foraje lipsă în zona Leţcani, ce ar fi trebuit să fie realizate pe viitorul traseu moldovenesc al autostrăzii, riscă să fie buturuga mică ce va întârzia marele proiect. De la Cătălin, Irinel şi Adrian, membri sau foşti membri ai asociaţiilor pro dezvoltare ale Moldovei, am aflat şi câteva detalii neliniştitoare despre o întârziere suplimentară de cel puţin 2 luni, ce ar putea să ne coste întregul proiect autorutier.

„Primul venit, primul servit” – o strategie neproductivă

Gravitatea acestei întârzieri e scoasă în evidenţă de către directorul interimar al CNIR, fostul civic Cătălin Urtoi, din spusele căruia înţelegem că singura manieră de a prioritiza finanţarea proiectelor de autostrăzi continuă să fie, ca şi în cazul unor proiecte mai mari sau minuscule anterioare: „primul venit, primul servit” – o strategie neproductivă a autorităţilor centrale analfabete funcţional (sau poate nu!).

În aceste condiţii, riscăm să pierdem finanţarea pentru un tronson de autostradă (Ungheni-Iaşi-intersecţie cu A7), care ar trebui să devină cea mai importantă relaţie rutieră a regiunii noastre. Acest tronson A8 va asigura creşterea calităţii vieţii şi a coeziunii teritoriale a regiunii noastre, prin diminuarea substanţială a distanţei-timp dintre toţi locuitorii Moldovei apusene către Iaşi, cel mai consolidat centru medical, de învăţământ superior, economic şi aeroportuar al regiunii noastre.

Nu ştiu dacă întârzierile sunt proiectate la Bucureşti sau nu. Dar, dacă A8 nu va fi realizată, partea asta a Moldovei nu va juca nici un rol important în zonă, pentru că îşi va conserva caracteristica de fundătură (A7 nu ne scoate din acest impas!), în plus, îşi va deteriora şi coeziunea teritorială, atât cât mai e. Pentru că metropola regională va fi lăsată în afara sistemului rutier de relaţii rapide, există riscul ca fragmentele teritoriale subregionale ale Moldovei să se reorienteze funcţional către Bucureşti, spre care accesibilitatea se va îmbunătăţi simţitor.

Convergenţa naturală de la Iaşi, războiul şi pacea din Ucraina

Calea apei nu e singura care poate facilita exporturile de cereale, aşa cum, atunci când va veni şi momentul păcii, căile terestre sau relaţiile rutiere vor fi mai eficiente în reconstrucţia Ucrainei. Ca urmare, nu există nici o altă cale mai eficientă de a sprijini economia de război a Ucrainei decât prin sprijinirea şi modernizarea infrastructurii terestre de transport dispusă pe vectorul est-vest, extrem de deficitară în România extracarpatică şi, mai ales, în Moldova apuseană. Aceeaşi situaţie e valabilă şi în cazul perioadei de pace, de reconstrucţie a Ucrainei.

În timp ce ostilităţile din Ucraina distrug capacităţile de transport naval de pe Dunăre, ce par a fi rămas sursa principală a exportului de cereale, deşi am avea posibilitatea, nu creăm alternative viabile la acest sistem de circulaţie.

Uitaţi-vă pe o hartă a Europei, politicienilor! Două convergenţe naturale majore (Galaţi şi Iaşi-Ungheni), ce ar putea eficientiza sistemul de circulaţie din partea aceasta a Europei pe vectorul est-vest stau nefolosite şi sunt ignorate de proiectele noi de infrastructură de transport terestru (mă refer aici şi la căi ferate!)

Galaţiul ar avea avantajul portului, dar are şi unele dezavantaje: liniile ferate şi relaţiile rutiere de pe teritoriul fostei URSS au configuraţii extrem de complicate. În plus, fâşia de aproximativ un kilometru pe care Republica Moldova o deţine la Dunăre, la Giurgiuleşti, ar putea îngreuna traficul transfrontalier, existând şi riscul de a bloca portul basarabean.

În schimb, Iaşul şi Ungheniul, oraşul basarabean vecin, reprezintă o mare convergenţă naturală, ce poate fi lesne exploatată. Ambele oraşe sunt bine poziţionate în raport cu reţeaua de căi ferate, fiind noduri importante ce ar putea facilita relaţiile transcontinentale. Şi sistemul rutier ar putea facilita tranzitul de mărfuri, dar e necesar să fie modernizat şi completat. La fel stau lucrurile şi în cazul căilor ferate, ce au nevoie de o modernizare rapidă.

În raport cu sistemele naţionale de comunicaţie terestră, nodul de la Iaşi ar asigura cele mai eficiente căi de tranzit ale mărfurilor din Ucraina centrală, sudică şi estică, zone foarte încercate de ostilităţile actuale. Astfel, oraşul nostru poate deveni un punct important de tranzit al cerealelor din regiunile sudice şi centrale aflate sub controlul Kievului (Viniţa, Dnipropetrovsk, Kirovohrad, Odesa, Nikolaev, Herson) către statele şi către porturile UE, ce pot facilita exportul (Rijeka, Trieste, Rotterdam, Anvers, Le Havre, Bremen sau Hamburg). Pe timp de pace, conform configuraţiilor actuale sau viitoare ale reţelelor de transport terestru, tot prin Iaşi ar fi cea mai eficientă cale de reconstrucţie a celor mai afectate teritorii ucrainene. Să dăm autostrăzii A8 o şansă!

Apropo, proiectele atribuite în maniera „primul venit, primul servit” au adus în peisajul patriei noastre inutilele terenuri de sport în pantă. Slava!

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi