Toate impozitele descurajează ceva

O mare parte dintre cetăţeni nu au cunoştiinţele necesare pentru a înţelege politica fiscală şi sistemul de taxe şi impozite, fapt care este de înţeles având în vedere opinia lui Albert Einstein care spunea că „cel mai dificil de înţeles lucru din lume este impozitul pe venit”. Mai mult, o parte dintre cetăţeni consideră că taxele şi impozitele în mod inerent rele.

În ţările dezvoltate, elevii studiază despre sistemul de taxe şi impozite din ciclul primar, iar autorităţile sunt implicate direct în acest proces educaţional. Uniunea Europeană a creat un portal special TAXEDU (https://europa.eu/taxedu/about-us_ro) pentru copii, adolescenţi şi tineri adulţi cu scopul de a-i educa pe tinerii cetăţeni europeni cu privire la taxe şi impozite şi la felul în care acestea le influenţează vieţile.

Taxele şi impozitele reprezintă contribuţii obligatorii în bani cerute cetăţenilor pentru finanţarea cheltuielilor publice ale unui stat. Sistemul de taxe şi impozite este, de asemenea, utilizat pentru a realizarea unor obiective specifice, precum echitatea, şi pentru a aborda problemele sociale şi economice. Există o multitudine de tipuri de impozite şi taxe – impozitul pe venit, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.), impozitele şi taxele locale etc. În stabilirea sistemul de taxe şi impozite trebuie să se ţină seama de reducerea la minimum a costurilor de conformare ale contribuabililor şi a costurilor administrative ale autorităţilor publice, descurajând, de asemenea, evitarea obligaţiilor fiscale şi evaziunea fiscală. Aplicarea acestor taxe şi impozite, precum şi nivelul acestora, afectează deciziile gospodăriilor de a economisi, de a munci şi a investi în capitalul uman, deciziile firmelor de a produce, de a crea locuri de muncă, de a investi şi de a inova.

Impactul impozitelor asupra economiei este unul amplu, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Pe termen scurt, impozitele au un impact major asupra cererii. Reducerile fiscale sporesc cererea prin creşterea venitului disponibil şi prin încurajarea întreprinderilor să angajeze şi să investească mai mult. Creşterile de taxe şi impozite au un impact opus. Aceste efecte asupra cererii pot fi substanţiale atunci când economia este „slabă”, dar mai reduse atunci când capacitatea operează aproape de capacitate maximă. De asemenea, contează foarte mult şi ce taxe şi impozite sunt reduse/eliminate. Unele modificări au un impact imediat şi semnificativ, precum eliminarea taxei auto de primă înmatriculare, dar în alte cazuri impactul este unul mai redus sau mai puţin vizibil, precum în cazul eliminării supraaccizei la combustibili sau scăderea TVA.

Pe termen lung, impozitele pot afecta atât oferta, cât şi cererea prin crearea sau eliminarea unor stimulente. Aplicarea unor niveluri ridicate de impozitare poate descuraja munca, economisirea, investiţiile şi inovarea, în timp ce acordarea anumitor facilităţi fiscale specifice pot afecta alocarea resurselor economice în anumite domenii în detrimentul altor domenii. Mai mult, reducerea cotelor de impozitare pe veniturile întreprinderilor poate determina anumite companii să investească pe piaţa internă şi nu în străinătate.

Dar reducerile fiscale pot încetini creşterea economică pe termen lung, prin creşterea deficitelor bugetare. Când economia funcţionează aproape de potenţial, împrumuturile guvernamentale sunt finanţate din resurse care ar fi putut merge în investiţii private sau prin împrumuturi de la investitori străini. Împrumuturile guvernamentale, astfel, reduc investiţiile private, limitând capacitatea productivă viitoare în raport cu ceea ce ar fi putut fi, sau reduc o parte din veniturile viitoare ale populaţiei generate de aceste investiţii. Astfel, deficitele pot reduce bunăstarea viitoare.

Astfel, trebuie păstrat un echilibru între nivelul veniturilor din taxe şi impozite şi al cheltuielilor publice. Atunci când se doreşte reducerea/ eliminarea unor taxe sau impozite, această măsură trebuie dublată de introducerea/ majorarea altor taxe sau impozite sau reducerea/ eliminarea unor cheltuieli publice, astfel încât deficitul să nu fie majorat. Din nefericire, nu se pot realiza aceleaşi cheltuieli publice, dar veniturile să fie reduse. De asemenea, nu există un nivel optim al taxelor şi impozitelor pentru toţi cetăţenii, deoarece cetăţenii au venituri diferite, desfăşoară activităţi diverse şi au nevoi specifice. Mai mult, dacă considerăm că impozitele pot fi asimilate unei cotizaţii obligatorii a rezidenţilor către societate, altfel spus un „abonament” anual obligatoriu pe care trebuie să îl plătim pentru a trăi în România şi pentru a beneficia de serviciile publice oferite de autorităţile publice locale, regionale şi naţionale, atunci nu există un abonament perfect pentru toţi „clienţii”. Unii preferă să plătească mai mult, dar să primească servicii complete (all-inclusive), alţii preferă să plătească mai puţin şi se mulţumesc doar cu serviciile de bază, iar alţi cetăţeni ar dori să nu plătească nimic sau o sumă foarte mică şi să beneficieze doar de serviciile de urgenţă sau să nu beneficieze de nimic.

Profesorul Lawrence Summers (fost preşedinte al Universităţii Harvard şi Economist Şef al Băncii Mondiale, nepot al lui Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel în economie, şi ai cărui bunici au emigrat în SUA din Iaşi) consideră că „toate impozitele descurajează ceva. De ce nu descurajăm lucrurile rele, cum ar fi poluarea, decât lucrurile bune, cum ar fi munca sau investiţiile?”

Sistemul de taxe şi impozite trebuie să fie adaptabil modificărilor structurale din economie şi societate. România se confruntă cu diverse probleme, variind de la scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei, migraţia excesivă, până la disparităţi sociale, lipsa infrastructurii şi a investiţiilor, resurse limitate şi probleme de mediu, inclusiv schimbările climatice.

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi